Cafea

…refugiu.

Mi-am facut un obicei. Cand nu imi mai place presiunea pusa asupra mea, evadez o jumatate de ora. Evadez la o cafea. Niciodata la aceeasi ora, niciodata nu cer altceva. Inchid telefoanele si ma asez, la aceeasi masuta de fiecare data. Singura. Doar eu, cafeaua mea si gandurile mele. Cautand rezolvari ale diverselor situatii, departe de orice sursa perturbatoare. Fara figuri, fara vorbe.

Astazi, intamplator, o scena de dinainte sa intru in restauranul cartierului m-a facut sa-mi randuiesc gandurile in aceea directie. Un domn, o doamna, si-o mangaiere. Cu dosul palmei. Si doamna purta in ochi stele. O mie. Toate licarinde. Si toate se reflectau dincolo, in ochii domnului. De pe bancheta din spate, o fetita si-a lipit o manuta de geamul masinii. Si doamna si-a lipit mana de geam. Totul s-a intamplat in cateva fractiuni de secunda. Masina demareaza, doamna zgribulita radiaza.

– Tot o cafea?

Dau din cap, zambesc si-i multumesc.

Cafeaua scoate aburi, forme inchipuite se invart si rasucesc deasupra mesei. Se inalta dansand. Desenez cu unghia pe impletitura fetei de masa.

Dimineti. Cu „Buna dimineata”, cu saruturi furate. Cu dragalesenii. Cu chitcaieli, cu gesturi mici care fac zambete mari. Un guler asezat, o cravata aranjata. Cu grija. Esti frumoasa! Ce bine iti sta in rochia asta! Hmmm, dar de unde e ? Un deget aratator miscat ca un pendul si-un zambet uneori strengaresc, alteori duplicitar. O suvita rebela aranjata pana cand se aseaza fiorii pe ceafa si o urma lina de parfum rascoleste simturile. Un fermoar de rochie tras iar zgomotul zimtilor se imbina a cantec. Cu tonuri line, senzuale. Cu rasuflari calde, soapte. Fara zi si fara noapte. Plecate din varful inimii. Aduse in taina buzelor. O mangaiere ca cea pe care o vazusem mai devreme. Incarcata cu 1000 de „te iubesc-uri”. O privire plina de sensuri, adanca ca o noapte si cu intinderea pajistei pline de flori si fluturi.  O mana de dupa umeri purtand scutul protectiei. O imbratisare, transfer. Cu semn de +. Si zambet.  Bucuria adusa de voiosie.

Peste zi. „Ce faci? Iti este bine? Totul e ok?” si nimic mai mult. Nici nu este nevoie.

Poate, dintre toate, pretuirea este cea care conteaza. Preocuparea de a-l proteja, acolo, langa. Si ele se gasesc in orice si in tot. In ochi, in degete, in cuvinte, in fiecare lucru pe care-l vezi la celalalt, in fiecare efort al celuilat. Oricat de marunt ar fi el. Tandrete. Dau sens si apartenenta.

Unde si la cine sa te intorci.  Aducandu-mi aminte de toate astea, pot infrunta o lume intreaga.  Platesc.

Spre iesire, amintirea scenei din strada, ma face sa mai zambesc o data.

never-stop-loving-me

8 comentarii la “Cafea

  1. Poetul bulgar zice ceva de genul „Love is not a matter of counting the years… But making the years count”
    DEX-ul ne invata ca „GEST, gesturi, …Mișcare a mâinii, a capului etc. care exprimă o idee, un sentiment, o intenție, înlocuind uneori vorbele …”
    Iar eu zic ca, pana la urma, are si chimia „vina” ei. Uneori exista, alteori nu 😛

  2. Citind „…. Un domn, o doamna, si-o mangaiere. Cu dosul palmei. Si doamna purta in ochi stele. O mie……”, gandul m-a dus, eu traind in aceasta lume salbaticita, la o violenta domestica, concretizata printr-o smetie aplicata femeii.
    Si cum, intamplator, copilul de la Ploiesti a „beneficiat” si el de dosul palmei prezidentiale, ….., chiar ma gandeam la mia de stelele „verzi” din ochii doamnei.
    Initial, repugnandu-mi gestul, am intentionat sa stopez lecturarea, insa curiozitatea a invins, ba chiar ma bucura asta! Caci, ulterior, mi-ai incantat sufletul prin evocarea profunzimii iubirii celor doi, exprimata reciproc, dar si a lor fata de copila familiei.
    Intradevar, ai fost martora unei scene miscator de frumoase, cu profunde semnificatii sufletesti, si tare m-ar bucura multiplicarea acesteia la nivelul majoritatii familiilor si cuplurilor cu/fara copii.
    Multumesc,
    Dan.

    • Dan: :))
      Povestea e impartita in doua. Ce-am vazut in strada e una, ce-am rememorat din diminetile mele, e alta 🙂
      Ma bucur ca ti-a placut 🙂

  3. Eah… auzi acolo, „sa-ti doresti sa traiesti”…. Ca si cum ar fi suficient 😀 😀
    Zic, doar zic, ca-i mai fain sa-ti chiar placa sa (si) traiesti 😉 Ca face bine. Si nu doar la corazon sau, mioritic, la naturelu’ simtzitor

    Fain, aproape, a proptit-o si @Dan ! 😀 😀 – cu smetia aplicata fimeii, kinderul de la Ploiesti si dosul de palma prezidential. Sub imperiul primei impresii mi-era ca a scapat Mircea Badea pe blogul asta; ca prea suna a „Baselu e de vina” ; indiferent de ce sau cum 😛
    Iar la final, nu stiu de unde dar cat se poate de intens mi-a venit sa adaug ca familia-i familie si cuplul e cuplu. Si nu ma refer la vreo inginerie ( din aia ) inginereasca ci, pur si simplu, cred c-ar cam fi niste diferente majore

    • WhiteWolf: Nu e bre suficient ca acum s-au activat si hingherii :))
      Da, da, nea Dan fuse marcat de gesturi si vremuri :)) Hai, ca nimeni nu-i perfect! :)))

  4. Da-i dreq 😛 Sa-si castige banii si altfel decat stand
    Cui ii trebuie perfectiune, Ano ? – ca tare-i plictisitoare 😀 Doar ca era sa am o spaima; cum ca incep sa apara si la tine breaking news-uri si socante din alea pe banda portocalie
    Dupa ce c-am trecut definitiv pe Descopery doar ca sa nu mai vaz smetii si sanje pe pereti ori carosabil, acu’ nici macar (un) blog sa nu mai pot citi ?
    Da-i bine. Zau. Pana nu (ne) recitim dupa publicitate, totu-i fain

    • WhiteWolf: perfectiune?! Exista…in ochii celui care priveste.
      Dar nici razboi, Lupuletule…prea mult, e greu si obositor. Te cam imprietenesti cu natura…
      Nici ca mai deschid tembelizorul…si cand e sa fie, atunci musai un film, un reportaj,o istorie, un ceva oricum departe de orice stire si balamuceala tipica.
      Eu astept insa …sa citesc si io un blog 😛 ca vad ca ti-ai facut prea multe provizii de hiatus 😛

Nu Se Permit Comentarii.

NU se permit comentarii !