Contrast

…de toamna.

Ieri, imi propusesem sa fac cu totul altceva. Neasteptatul a intrat in decor si mi-a desenat drumuri pe care a trebuit sa le urmez. Si azi la fel e si-o sa fie. Cum numai facil nu este sa strabati Bucurestiul de-a lungul si de-a latul, mi-am gasit bucuria din timpul pierdut in ambuteiaje, admirand si fotografiind ori de cate ori am putut. Sunt pline strazile de contrast. De la auriul stralucitor al bijuteriilor, la verde crud al inceputurilor. De la rosu-caramiziu al sangelui, la galbenul palid si ars al desertului. Palete de culoare cum numai Natura stie sa le imbine si prin ochii nostri, sa ne tresalte inima a frumos, a liniste, a asezare. Pentru cei care vor si pot sa vada.

In astfel de momente, resimt regretul trecerii prea rapide a timpului impins de la spate de toate „trebuie” din lume. Ca uneori, nici eu nu am timp sau starea necesara cat sa realizez frumusetea spectacolului coloristic din jur. Ca alteori, prea multa patima din jur ma perturba, imi distrag atentia sau pur si simplu ma determina sa ma departez prea repede de anumite locuri atat de vii.

Ca de obicei, am strans atatea imagini cat sa mi se reverse fiecare nuanta in suflet si ele sa astepte cuminti sa ma (re)pornesc.

De doua zile, Podul Basarab e in ceata. Daca n-ar exista acel indicator si stopurile masinilor…imaginea ar fi fost al nonculorilor, semn ca cel mai desavarsit pictor din lume tot Natura este.

alb si negru

contrast

buchet

auriu

verde

combinatie

paleta

jumatate viu, jumatate mort

la gramada de nuante

trotuar in culori

 

10 comentarii la “Contrast

  1. Si mie ceata usoara sau stralucirea frunzelor ingalbenite in lumina razelor de soare i-mi creaza atmosfera de liniste si bine. Culori precum gri, auriu si argintiu doar toamna le ofera mai cu generozitate. Doar daca aven grije. Ca altfel, doar doua anotimpuri.

    • Dumi: este asa, nu?
      E un adevarat spectacol…m-am plimbat nitel pe strazi chiar daca burnita asta rece i-a zgariat obrajii…

  2. Aud ca Robert Redford si-a pierdut o parte din auz … si vad frunzele astea ruginite … si ma uit ca afara este gri si ploua a vreme de sfarsit … vine toamna peste noi toti. Ce frumosi si verzi am fost … curand o sa vina vremea sa strangem.

    • Glass and Iron: da, am vrut si eu sa fac o paralela intre toti copacii aia din poze si noi, oamenii. Apoi despre anotimpurile noastre.
      Stii, m-am oprit. Pentru ca mi-am adus aminte de cum verific primavara daca firele firave de clematis au trecut iarna. Frang o crenguta si ghici ce? Verdele e prin interior. Asteapta o raza de soare sa inmugureasca. Asa si cu sufletele noastre. Ne scorojim p-afara, ramanem verzi pe dinauntru. E timpul sa privim mai mult inauntru decat p-afara.
      Robert Redford si-a pierdut o parte din auz. Dar i-a ramas o parte. Si i-au ramas si ochii, si mainile, si picioarele…si viata.
      Vom strange si ne vom retrage atunci cand o sa vrem sa nu mai intrebam pe nimeni ce e inainte 🙂

  3. Da,da, ….. Copaci, oameni, anotimpuri, tristeti…. si sa curga tmustul, sa ne-mpiedice stenahoria …. Hai, bre….
    Nu fac nici misto si nici nu zic ca-i mai bine sa rad ca musca la bec doar ca sa par diferit. Doar ca, asa….cumva… Ceva cuvinte, ceva jpg-uri si-mpreunate hop-tzop, sus pe blog ma gandesc ca, nah, impartiti si divizati cum sunt mioriticii in ultima vreme, tare se poate intampla sa se vada, sa se citeasca si sa se inteleaga cel putin …divers. Daca nu diferit de-a binelea.
    Si poate n-ar fi rau sa incep chiar eu, acum si aici; macar sa-mi duc piticu’ pana in margine de gradina. Nu ?
    In postarea de mai sus moa nu vad nici un contrast, Ana Lu’ Manole !
    Dar tare imi mai vine sa-ti zic ca faci parte dintre cei care nu stiu de ce naiba nu-si fac timp sa comande realizarea unui sticker gen „Proud To Be From Bucharest”. Chiar daca sunteti mai multi sau mai putini decat crede restul lumii, chiar daca majoritatea celor care ar citi respectivul sticker pe luneta unei masini ar sau (v-ar) injura, io zic nu doar ca e un inceput ci, pe bune, chiar merita sa se vada si sa se auda.
    Ca „provincial” crescut cu „boala” pe bucuresteni (ei,lasati, lasati … ca si reciproca e perfect valabila 😛 ) v-as fi injurat cu foc la 20 sau 25 de ani.Acum, insa, la modul serios zic, cred ca l-as si i-as admira pe eventualii purtatori de stickere gen; nu de alta dar nu-i putin lucru sa vezi (si) frumosul in Bucuresti. Si nici simplu. Sa-l simti ca facand parte din tine, sa simti ca fiind din el . Sa ai timp, ochi si suflet si pentru asa ceva.
    Egal ca esti a XXI generatie nascuta si crescuta acolo sau prima incaltata din satul tau.

    text scris de un sibian (and proud of) care subliniaza ca „pate Ardealul” s-a facut si se face in Covasna 😀 Si mai nou se rebranduieste ca asa vor proprietarii norvegieni de la Orkla Foods.
    Pateul de Scandia e singurul ardelenesc.
    Inca din 1922 un mezelar de cetatenie germana fabrica… pate romanesc. Si nu-i trebuia „fainoshag” 😀 😀 😀

    • WhiteWolf: ce va mai place, bre, sa divizati! 😛
      Nu mai ieri spre alataieri, fuse o actiune d-asta a unuia zbughit prea tare la nastere. Ca aia din provincie, is din provincie, si merita mai putin, colegi d-ai nostri cu acelasi rang si maretie, de fapt si in fapt. Ceva cu Tom si Jerry, ceva din Rochy, mi-a trecut prin fata panzei negricioase care se pusese pe instant pe ochi. Nu, nu a mai fost cazul, ca nici eu nu l-am lasat sa-si exprime prostia dar si altcineva din anturaj a facut jogging cu el.
      Sticker, nu mi-as luat si nici n-as pune. Bre, daca e sa tot fie atunci sa punem toti cu „mandru ca-s roman”, cand si daca om (mai)trai momentul si cazul.:)))

      Cat priveste contrastul din poveste, e clar si limpede ca-i vorba de Natura aia la cat si se mai poate vedea printre si pe ici si colo de betoanele alea gri, mai bagi in seama daca ai timp si mai vrei. Adica sa mai privesti oameni, sa mai privesti o floare, un copac, ceva acolo, doar -doar iti iese inima din ale tale date de altii prea rapizi, prea multi si prea temebeli.

      Cat despre aia egali cu XXI generatie nascuta si crescuta aici sau cu prima incaltata oriunde, e treaba lor. Ca daca nu-ti place locul si nu se regaseste, bre, n-ajuta la nimic! Adica vreau sa spun ca si in Bucuresti ca in oricare alt oras, e mai bine sa nu pleci de la premija hai, ca m-as descurca, mai bine ar fi aia, hai ca aici vreau sa vad fiece rasarit si apus de soare, fie el nins si trist in ceata deasa! 😀 😀

Nu Se Permit Comentarii.

NU se permit comentarii !