Copiii

…omuleţii care ţi-o servesc cu duioşie.

Stere şi nevastă-sa stateau peste drum. Peste drum de noi toţi ăia de la masă. Cum Stere era mai tăcut şi mai clipicios din ochişori lui alungiţi şi pe deasupra nici nu-i da ghes să ne bea vinişorul nostru cel de toate zilele(pentru care-i mulţumim şi-n ziua de azi!) că avea el motivele lui bine şi intemeiate, se făcea c-avea treabă cu stupii, porcul şi mai ales şobolanii din toată curtea lui cea vestită care speriase cartierul! În schimb, a lui nevastă prea mulţumită de activităţile gospodăreşte a lui Stere, cum de prindea vreo ocazie, cum ţuşti la masă unde imobiliza cu graţie paharuţul ei cu vin căruia nu-i mai dădea drumul decăt din strictă necesitate, adică spre a-i fi umplut.

Uşile noastre, de curţi cu vecini într-un du-te vino continuu şi nestingherit, ba după una, ba după alta, erau mai mereu deschise, de unde ne trezeam cu Stere în pragul cantului de unde o fixa cu preaviz pe nevastă-sa, după care îi tuna de la cei 1,55 :

– Hai, fă, acasă că am o treabă cu tine! care nevasta sărea arc nu înainte să-şi golească picătura staţionară de pe fundul paharului.

Noi mustăceam şi ne dădeam coate previzionând mărirea familiei lui Stere.

Copiii pe lângă noi, că din când în când mai şi ploua prin cartier iar scobitul în pământul curţilor după râme şi alte vietăţi decedate dar ascunse de diverse patrupede nu erau un motiv de prea mare încântare pentru mamele lor nevoite să-i spele mai apoi, cu periuţele de unghii, din cap până-n picioare.

Azi aşa, mâine tot aşa. Stere îşi întregea familia la domiciliul conjugal cu vestita lui chemare aprigă şi promiţătoare dar, aşa cum s-a dovedit în timp, şi iluzionară.

În una din zile, pe la prânz, când Stere taman ce se pregătea să treacă strada cătând-o pe nevastă-sa, numa‘ ce-o vede vis-a-vis pe a mare, de vreo 6 anişori, dintre toţi plozii adunării.

– E mă-ta, fă, acasă?

Copila scormonind asfaltul cu un băţ dă din cap a da şi Stere începe să traverseze strada. Când ajunge în dreptul copilei numa’ ce-o aude:

– Auzi nenea Stere, să ştii că ” Hai, fă, acasă că am o treabă cu tine”, nu e la noi, nu vorbeşte cu mami!

6 comentarii la “Copiii

  1. Stere ăsta îi cam ca bărbații care-și pipăie și-și țocăie nevestele pe la petreceri, de mai au o țâră și sar pe ele acolo, în văzul lumii, da’ care, ajunși acasă, pică secerați înainte de a apuca consoartele să se desțoleze. ;))

    • Silavaracald: exact asa! 😀 D-ai nici nu s-a inmultit Stere decat in vis! :)))

  2. Cu ani in urma, “a mare” cat o gagalice, m-a intebat, la o plimbare in doi:
    – Tati, dece uneori, uni copii sunt mai destepti decat parintii lor?
    – Pentruca asa treuie sa fie tati, pacat ca se intampla uneori.
    Acum, dupa ani am reluat discutia in aceeasi postura si eu si ea.
    Asa de lamureala. Ea dece? Eu dece?
    Iar raspunsul a venit spontan: – Tati am fost foarte mandra atunci. In plus am inteles dece erai tu asa de prost.

    • Dumi : :))
      Fain, nu pot sa nu spun ca zambesc atat cu candoare dar si un strop de resemnare 🙂

Nu Se Permit Comentarii.

NU se permit comentarii !