Corectitudinea

…noastra, cea de toate zilele…

Ferma animalelor. George Orwell

Toate animalele sunt egale.

Regula care se transforma in:

Toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decat altele.

Orwell a avut ca inspiratie situatia politica din URSS si transformarile istorice pe care le-a surprins cu ocazia revoluției comuniste din Rusia.

De cand am citit cartea, am vazut filmul, posibilitatea repetabilitatii, dincolo de punctualitatea istorica descrisa de autor, mi-a ramas ancorata in amintire. Oriunde. Oricand. Orwell, cu sau fara de stiinta, a surprins magistral natura umana a celor ajunsi la putere impreuna cu acolitii lor, indiferent de ev si epoca. Valorile dispar, nazuintele sunt doar pentru interesul personal si maduva oaselor are consistenta rusinii si a dezonoarei. Cum indignarea dispare, caci(nu-i, asa? )in viata, nu e totul sa castigi ci sa participi la castig. Poate Orwell, n-a putut ori n-a stiut, insa, geniul lui ar fi fost desavarsit daca ne-ar fi descris si papusarii slabiciunilor umane. Cei care aleg marionetele puterii. Si cum se folosesc de ele, aflandu-se in spatelor lor, a celor care isi pierd controlul si ratiunea. Tiparele disponibilililor si ai dispusilor compromisului.

Necesitatile multimii palesc in fata a celor putini si alesi. Bataia pentru putere, vizibilitate si avutie, este un schimb ciclic al istoriei in favoarea altora care satui de margini folosesc multimea ce-si muta speranta de la Dumnezeu si Cer la unul/unii dintre ei. De fiecare data, multimea este tradata. Curajul si idealul mor o data cu eroii ce s-au sacrificat in tumultul schimbarii fiind singurii capabili si dispusi la jertfa si cu ei, orice promisiune si speranta a celor multi.

Ne indignam cand, la orice coada/situatie ne-am afla, fie la plata de taxe, fie la nu stiu ce ghiseu de unde sa scoatem vreo adeverinta, la dentist, la doctor, la coafor, ba poate si la popa, ca de notar si avocat nici nu mai vorbesc, vreo alta sau vreun altul se baga in fata sfidandu-ne. Fara jena. Fara remuscari. Vociferam. Uneori cu pumnul ridicat, alteori doar din varful buzelor ca sa nu se supere cumva oficiantul ghiseului, al biroului ori al frezei/stetoscopului, etc.

Mania si dispretul, insa, dispar ca prin minune cand ni se ofera noua insine oportunitatea. Si aici, ne diferentiem. Constiinta si corectitudinea fiecaruia dintre noi ne dicteaza alegerea. „Desteptii”” apuca, „prostii” au constiinta.

Vorbeam acum ceva vreme cu un prieten. Degeaba citim carti. Nu pentru citate sunt scrise si nici pentru „imbogatirea” culturii noastre pe care s-o vanturam in in fata altora, ci pentru intelesul simplu ca nimic nu s-a nascut cu noi, ca totul e repetabil si modelul de resfrangere asupra noastra e acelasi. Ca numai de noi depinde evolutia acestei specii, de mii de ani neevoluata in caracter.

Trist. O viata ca sa vietuim. Inca o zi. Acoperind Onoarea cu petele de pe obraz.

6 comentarii la “Corectitudinea

  1. “Desteptii” apuca, prostii “au constiinta” ar fi putin mai pe intelesul meu daca ar fi : “Desteptii” apuca, „prostii” au constiinta. 🙂
    Este posibil ca aceasta constiinta sa fie o ghiulea legata de picior – suntem ca niste „condamnati” … de educatie. Uneori m-am intrebat ce l-a apucat pe tata sa imi dea educatia pe care mi-a dat-o, cu care am cazut uneori „de prost”. Si am gasit raspunsul – m-a invatat de bine fiindca stia ca viata si experienta or sa ma invete de rau.
    Nu cred ca se poate merge pana in panzele albe cu „greutatea” constiintei. Cei care au facut-o sunt acum sanctificati. Am eu „stofa” de sfant ? … oricat de mult mi-ar place de mine, nu pot sa spun „da” … am constiinta. Bineinteles, conteaza daca „treci peste rand” ca sa salvezi viata copilului tau sau „treci peste rand” fiindca asa intelegi viata.

    Imi este imposibil sa inteleg durerea mamei care a trebuit sa aleaga sa salveze unul dintre copii ,celalalt urmand sa fie trimis catre crematoriu de catre ofiterul nazist. Dar nu-mi este greu sa inteleg ca uneori alegerea este grea, dar o vei face, chiar si stiind ca ai calcat pe constiinta …

    Mizeria cotidiana ? Este parte din … cotidian. Daca poti face ceva, faci, daca nu poti, nu-i bai, nu iti incarci constiinta.

    • Glass and Iron: asa si trebuia sa fie 🙂 Am rectificat.
      Constiinta este ghiulea de picior, acum cand valorile sunt inversate si mai ales cand toata lumea e pe apucate. Asa cum spui „conteaza daca “treci peste rand” ca sa salvezi viata copilului tau sau “treci peste rand” fiindca asa intelegi viata.” Si cum spuneam si eu in text, cconstiintele mor odata cu cei sacrificati.
      Si mai cred ca aia prostii…mai au ceva pentru a doua zi cand trebuie sa traiaesca cu un gand. Gandul nedreptatii pe care au facut-o. Ba, poate uneori, chiar mai mult de atat. Gand pe care ori de cate ori ar vrea sa-l uite(!) el sa i se arate oriunde s-ar duce. In fata oglinzii privindu-se in ochi. Pe strada, intr-o marama neagra ori intr-o barba prematur incaruntita. Si ochii tristi ar oricui ii par acuzatori. Si in fiecare deget ridicat vede ca il arata pe sine.Zambetele, ranjeli caustice a ceea ce nu mai e: OM.
      Dar cu constiinta ca n-ai facut ceva…cum o fi?!

  2. Memoria selectiva exista, reprimarea amintirilor nelacute poate duce la stergerea completa … nu am idee cum o fi cu constiinta ca n-am facut ceva. Trebuie sa traiesc, nu sa imi iau campii … nu ?

  3. Eheee, sunt perfect de acord cu ceea ce ai scris. De multe ori Ferma îmi ….bântie mintea, atunci când deschid televizorul. 🙂

Nu Se Permit Comentarii.

NU se permit comentarii !