De început

…cu speranţă.

1 Martie. Cu şnur alb-roşu.

Privesc spre şi în grădinuţă de ceva vreme. Mă uit şi ascult. Cum se compensează şi se mută lumina. Când e alb pe pământ, e spre întuneric în cer. Treptat, odată cu retragerea albului terestru, în mod proporţional, (ni)se luminează cerescul.

De undeva, din adâncul pământului acoperit de albul ninsorii, s-a tot auzit murmur şi freamăt de bulbi, frunze şi flori.  Cu fiecare noapte şi zi trecute, freamătul a luat acutele zarvei. Iarba albă a iernii s-a scurs în pământul picioarelor noastre. Rând pe rând, una câte una, au apărut, s-au iţit. Timid, mai întâi, cu vârful de lance al frunzei ca mai apoi, cu tot trupuşorul lor firav. Începe să răsară iarba verde a renaşterii.

Nimic prea devreme, nimic prea târziu. Toate se completează la timp. Aşa cum ştiu ele. Independent. Şi indiferent dacă e pe sau fără placul nostru, cu sau fără vrerea noastră. Alb şi roşu. Doar alb şi roşu.

alb rosu

Ascult pământul. Cu podul palmei. Iar el ascultă, folosindu-se de mine, celestul.
Sunt prinsă la mijloc între concretul „a fi” şi abstractul „o să fie”.

Mulţumind pentru ce este şi sperând la pozitivul ce-o să fie.

O primăvară cu împlinite vise celeste să ne fie!

 

2 comentarii la “De început

  1. Foarte frumos textul! N-am inteles nimic da’ tare frumos e scris! Mi-am amintit de iesirile la TV de Anul Nou ale lui Iliescu! Asa frumos vorbea omu’ ala, mai draga! Cu frunze, cu flori, cu mineri, cu podul palmei in gat, cu pamant, cu renastere! :))))) Nostalgia, bat-o vina!

    • Johann Ion von Sim: Tu vad c-ai studiat discursul 😀 Acum il vezi peste tot! Datoria, bat-o vina! 😛

Nu Se Permit Comentarii.

NU se permit comentarii !