Efectul Turnului Eiffel

…asupra peştelui pangasius.

La masa vecină- 2 adulţi şi 2 ciumpalaci, unul de 2, celălalt de 3 ani. Nişte zgâtii pentru care scaunele de la masă nu numai că-s prea mici, dar şi cu şi ace pe ele! 4 mâini de adulţi, pe lângă cele 2 guri, clar insuficiente pentru a pondera bebeii. Mişună în legea lor, fără nicio oprelişte serioasă.

Vine felul 2. Pangasius pane.Peşte. Adică, pentru copii, ceea ce se ştie, un soi de mâncare stricată, amestecată cu cucută. Gustul peştelui ori îl deprind mai târziu, după 16 ani, ori deloc, oricătă cantitate marină şi oceanică ar găti şi mânca părinţii acasă. Peştele e din aceeaşi categorie, pentru ei, cu legumele, cu carnea şi în special cu broccoli. Nimic nu-i bun ca bomboanele, ciocolata şi pufuleţii! Aaaa, şi îngheţata, snacksurile şi altele din aceeaşi categorie.

Normal, bag un ochi să văd reacţia.

– Ce-i ăăăsta? întreabă fetiţa de 3 ani.

Mă-sa se uită la tac-su. Tac-su se uită, la fel de disperat, la mă-sa. Femeia bagă ochii în farfurie şi tace vreo 2 secunde. Eu presupun c-a făcut o rugăciune să-i vină ideea. Şi-i vine:

– Şniţel franţuzesc! E de la Paris, de la Turnul Eiffel!

Şi-au mâncat. Aproape tot. Încântaţi.

Un comentariu la “Efectul Turnului Eiffel

  1. 3
    Pai de, daca i-am luat la goana pa aia de umblau cu chestia aia pe spinare de se chema cobilita.
    P.S. Bine ca stiu cum sa-mi educ copii.

Nu Se Permit Comentarii.

NU se permit comentarii !