Inima versus…

…minte…

M-am apucat de citit o noua carte. Inca de la primele pagini, mi-a trecut prin cap ca nu-i o carte potrivita pentru mine. Nu, nu e cu poze cu personaje Disney (ar fi fost mai bine), nu-i nici o carte de bucate si as fi in pericol sa n-o stiu a pune in aplicare(ar fi fost mai indicat) nici nu e vreo mare teorie a tehnici pe care sa n-o inteleg fiind scrisa in cod caen(as fi avut de cautat)…e o altfel de carte.
O carte mult prea rationala care distruge orice imagine a intamplarii. Distruge misterul comportamentului uman, distruge magicul, exprimandu-l dur si exemplificat, in altfel de cod. Codul stiintei printr-o dezgolire a pshicului si sufletului uman dureroasa.

Adio, fascinatie! La revedere, om frumos! Ramas bun, normalitate!

M-am incapatanat sa continui s-o citesc, fara sa ascult de instinct. Sper sa nu regret prea mult. Cand esti rational…de cinic…vai de !

Ce-am citit?! Despre comportamentul uman. Despre cele doua motoare care-l motiveaza . Iubirea si frica.

Cine nu actioneaza din iubire, actioneaza din frica. Si cum iubirea are atatea forme si frica imbraca multe haine. Suntem intre „cand iubesti, faci ce vrei” si instinct de conservare dus in si la extremis. Si toate astea tot ar fi frumoase daca, conditia umana n-ar purta stindardul ambivalentei afective.

„Din marile prietenii se nasc marile dusmanii”. Acolo unde exista sentimente pozitive, exista, inconstient, si perechea lor negativa. Trecerea dintr-o parte in cealalta se realizeaza prin inlocuire si tine doar de natura sentimentelor pe care le nutrim fata de „obiectul” uman la care ne raportam intr-o perioada bine definita de timp. Trist, nu?

Ratiunea, ea insasi, e subjugata sentimentului. Cand sentimentul este puternic- fie iubire, fie ura- ratiunea devine un simplu instrument in functie de scopurile propuse. Adica, nu facem altceva decat sa limitam ratiunea fix la justificarea rationala a unor motive nerationale.  Si…cam asa e. Fie cand iubim, fie cand uram. Alb sau negru, in functie de culorile prismei sentimentelor noastre la un moment t. Gasim cele mai imposibile si ireale calitati fiintei admirate, blamam si infieram, la fel de ireal, fiinta care ne displace.

Paginile citite cumva, cu toata stridenta tipata a „nu” a instinctului meu, mi-a relevat ceea ce deja banuiam, ceea ce deja experimentam. Dualitatea interioara si cea care ne inconjoara.

Ajunsa aici, am facut pauza de citit, am scris aceste randuri…si (inca)ma gandesc…la iubire si frica. La iubirea atat de firava oricand gata sa fie inlocuita. La frica cea de toate zilele.

Privind in jur(si in oglinda), vazand comportamentele, nu pot sa nu intreb…care-i frica ta?! Cata frica ne-a fost indusa si daca vreodata o sa mai fim capabili si de altceva…

Logica

6 comentarii la “Inima versus…

  1. exista si frica de pierderea iubirii, de fapt asta e una din fricile fundamentale ale omului alaturi de frica de moarte, de saracie, de critica, de pierderea sanatatii.

    • Miorlau: este una dintre. Nu am vrut sa intru in amanunte. Generic am folosit „frica”. De orice. Si iubirea poate fi la fel de diversificata : de dascal, de parinte, de alt sex, etc. Iubirea plecand de la forma ei cea mai simpla, prietenia, pana la obsesie, etc.

  2. Da stiu ca m-a cam luat cu ameteala si cu dureri la etaj. Ca pe canicula, asta mai lipsea.
    E drept puteam s-o las sa curga, dar asa un subiect existential nu se cerea ratat. Deci hai sa-ti fac si eu capul rotisor.
    Dragoste si frica. Depinde din ce unghi privesti lucrurile ca se trateaza diferit (vazui eu pe unu care aduna metri liniari cu metri patrati si rezultatul era in metri cubi ca vorba ceea: tot metri era)
    Totul este ok cand e in cunostinta de cauza pe ambele paliere si nu se trece granita (chiar si temporar) ca sa devina, doamne fereste, incurabile. Iar daca tot ai amintit, cinismul poate fi si boala, cu toate ca unii au facut o filosofie din asta.
    Asa ca zic: Tocmai o carte ca asta e buna daca separa apele la modul constient.
    Taman sa recunosti cu oricare din logici: fascinatia, dragostea, omul frumos, normalitatea si alte alea (complect neimportante pentru un simulator).
    Dar apropo de ideea ideii. Tu cand pui dece-ul? Inainte sau dupa?
    P.S. Bag sama ca faci analize cand esti sub vraja autorului.
    P.S.S. Si ca sa vezi coincidenta. In timp ce matale citeai de zor la carte, eu discutam cu “over sea” exact pe tema asta.

    @ Miorlau, ma bucur ca te vad.Te mai ocupi de clipuri?

    • Dumi: capul rotisor..il am deja si e si patrat :))) De la febra, ca m-am procopsit. 😀
      Da, e perfect adevarat ceea ce spui. Cu un amendament, doua, acolo.
      1. Ca sunt singurele care alterneaza. Ne alterneaza motivational.
      2. Asa cum trateaza toti nea Caisii astia psihopupu, frica-i frica, insa iubirea e doar fata frumoasa atata timp cat exista sentiment.
      Cumva, in toata aceasta balarie, e ceva ce nu regasesc. Eul fara strategii. Fara calcule. Fara rationamente. Fara „de ce-uri” rationalizate.
      Caci, ce te faci cand nu exista ura- ca incapabilitate genetica? Dar daca nici frica suprema?! Ce te faci cand alternanta nu exista? Cam cum se „vede” si mai ales cat se vede din „de ce”? Pentru care cel mai adesea…nu ai capabilitatea sa faci nimic.
      Ideea idei…pun „de ce-ul” in functie de conjunctura. Uneori de la inceput, alteori, la sfarsit.
      Ps. fac analize cand e lectura calda 😀
      pss. e virus :))) da in gripa cu febrra si plamani arzand. Mie asa mi s-a intamplat 😀

      psss: am gasit ce cautam 5 pagini mai incolo :))))

    • Dagatha: in principiu, da. Dar cum zice si Dumi…atata timp cat suntem constienti de cele doua si cat ne amesteca gandurile si faptele…traim

Nu Se Permit Comentarii.

NU se permit comentarii !