…vom rămâne tot copii
Vom face ce-am văzut cândva
Pe tavan ne vom juca
Titirez vom învârti
P-n ce buricele ne-or amorţii!

Copiii mari. S-au jucat. Vreo oră spre două. Cel mai uşor a părut lansarea, până ce primul a făcut buba la mână. După care s-a zdrelit si-al doilea. Cu certitudine însă, cel mai greu le-a fost cu aplecările 😀

Privindu-i, mi-a venit în minte, versurile cântecului Noi în anul 2000 …uşor rectificate pentru conformitatea cu adevărul răsucit când pe tavan, când pe gresia-podea şi, nu în ultimul rând, pe verticalitatea peretelui. 😀