…de vinerea până duminica!

Vineri.
Abia întoarsă din drumurile lungi, după seara în care n-a căzut întrebarea precum securea : Ce mâncăm?!, treburile s-au îmbulzit ca la pomul lăudat, încă de a doua zi de dimineaţă. La servici mă aşteptau ca pe calul breaz şi eu să mă înghesuiam iar la ritmul ăla precum draqul la tămâie. Am ţinut ritm şi pas de deux până pe la 12. De unde mi s-a tăiat filmul. Avalanşa oboselii m-a prins din urmă şi-a dat cu mine de scaunul biroului de unde nu m-am mai încumetat să mă ridic de teamă de figuri tip plonjon. Cum n-am ştiut să-mi dau ochii peste cap niciodată şi parez cu succes şi zâmbetul pe buze orice fel de leşinuri sau altele mai rele, nici de data asta n-am procedat altfel. Abia am aşteptat să se facă ora plecării şi să mă şoferesc spre casă. Unde am ajuns cu destul succes. Nu integral, însă. Eu da, maşina mai puţin pe partea dreaptă, fiindcă, cumva, am vrut să fac schimb de vopsea cu o balustradă de pe Podul Basarab. Schimbul a fost reuşit. Eu mi-am lăsat vopseaua pe balustradă, balustrada mi-a lăsat o dungă până la tablă.

Amândouă am fost mulţumite. Ea nu s-a clintit, eu nici că m-am oprit până la patul din dormitorul matrimonial. Totuşi, am reuşit să parchez regulamentar, la poarta, calul nemţesc fără filtru de particule mincinos.

După 2 ore eram iarăşi verde. La cratiţă. Unde am rămas vreo oră când telefoanele au început să sune. Două dintre ele de plaisir adică taca-taca ca fetele, unul, însă, care mă chema la arme. Şi aşa am luat drumul Sălajului unde, după ce-am greşit de două ori locul şi m-am învârtit ca Grivei în jurul cozii, m-am întâlnit cu o Doamna care mi-a umplut maşina cu haine şi alte lucruri utile pe care le-a donat pentru cei de la Valea Plopului. Pe care le-am dus direct în locul de unde, probabil, într-o zi-două, vor pleca spre ei. Când eram plină de avânt cu plasele în mâini coborând de la etajul 3, telefonul iarăşi a târîit. Un prieten. Care suna un prieten. Care să bem un vin. Care îl sună şi pe Manolu. Care mă sună pe mine. Care îmi trasează sarcini: apă, vin, suc, vii să mă iei. Aaaa, şi să nu uit că animalele n-au de mâncare.

Cumva, pe la 2 în noapte, am încheiat aventura zilei de vineri.

Sâmbăta. Zi frumoasă ca mine! Mica în excursieeeee… Manolu la serviciiiii…Io şefă pe tarla! Şi-am început a recolta. Din dormitor, din brazda de pe partea dreaptă, am adunat toţi ciorapii lui Manolu şi alte roade lăsate de izbeliştea săptămânii, de pe partea stânga, recolta a fost mai bogată. Acolo le găseşti pe toate, de la merele Anei, până la strugurii Micăi- adică multe şi mărunte. După recoltat, am arat cu aspiratorul prin toate colţurile.
Recoltele erau bogate în fiecare cameră, iar pe holuri casei domnea abundenţa! Ale naibii se copseseră toate în numai 3 zile cât am lipsit!

Pe la 4 spre 5 după amiaza am reuşit să le pun pe toate la locul lor. Care aşezate frumos pe rafturi, care atârnate pe sârmă la uscare, care spălate şi şterse cu cârpa şi arătură prin toată casa. Cum am norocul, la 5 minute după ce am tras tractorul, adică eu şi remorca, adică mopul, pe dreapta, a venit şi Manolu rupt de foame şi obosit ca râma. Ne recuperăm amândoi până spre 8 seara când hotărâm să cumpărăm pâine….de la Lidl. Ceea ce se traduce altfel, de fiecare dată. Ne melcuim printre rafturi, la a 3 -a tură iar mi se ia curentul şi-l sfătuiesc pe Manolu să mă ia de aripă, să-mi spună „tu” şi să mă ducă acasă. În parcare, ne dăm seama că în tot coşul ăla nu e nicio urmă de pâine…Mă garează la domiciliul conjugal şi plecă să ia pâine din colţ, unde e mai ieftină, nu ca la Lidl de costă un coş întreg! Mă alimentez cu juma de kil de apă cu ceea ce încep, încet, încetişor să ies din starea de avarie.

Duminică.
Ora 6 a venit, eu cu drag m-am trezit! După ora nouă. Adică aia cu limba dată înapoi. Până la 7 jumătate nici TT-ul nu catadicsește să se dea jos din coşuleţ. La 8 era forfotă în toată casa. TT-ul pe uliţă. Manolu era plin de avânt. Eu cu entuziasmul conştiinţei lucrurilor îndelung amânate. Şi aşa ne-am apucat de treabă. Strânge pavilionul, bagă mobilierul în casă, mătură curtea, strânge frunzele din grădină, spală curtea.

Aer curat, vreme frumoasă, muncă de galeră. Tot o recuperare şi odihnă!