Discuţie de Bookfest

… mustindă de afiş.

Ajung şi eu astăzi la Bookfest. Dau o roată. O dau şi p-a doua. Pentru a 3-a, socotesc că-mi trebuie pauză. De tocuri. Până la ora lansării pe care o aşteptam, mai aveam timp de două ture şi-o altă pauză. Ochesc trupa de scaune aliniate în faţa podiumului deschiderii. Cu tot cu ceva roşu în background, că atât am fost capabilă să văd. Pe scenă, 3 stative, 3 microfoane şi nimeni. Pe scaunele de 5 rânduri, la fel. Nimeni. Iaca, aici e de mine, îmi zic, şi mă aşez graţios. Îmi desfăşor, pe scaunul din dreapta, tot arsenalul pe care-l car după mine. Geanta, geacă şi punga cu cărţile cumpărate deja. Mă  gândesc că dacă tot mă odihnesc, pot să şi citesc ceva. Bag mâna în pungă şi, pe pipăite, scot o carte din cele 4. Pe cea mai firavă la pagini şi sper din toată inima să nu fie şi la conţinut.

Mă scufund ba în rimă, ba în versul alb. Nu ştiu cât să fi trecut, poate 10-15 minute, când, la două scaune de mine, se aşează un grup gălăgios. 2 muieri şi un om, vorba olteanului. Şi mirifica discuţie de Bookfest începe:

– Ia o carte acum şi citeşte dacă te-ai aşezat aici! zice una din ele.

– De unde să iau, fată, o carte?! răspunde ailaltă. Abia aici mi-am ciulit urechile. Şi-am întors capul. Că, deh, eram în aprozar şi, în jur, numai legume!

Aşezată pe scaun ca găina în praf, continuă:

– Lasă-mă, fată, că decât o carte mai bine citesc afişul ăsta, că uite ce mare e!

Mi-am ridicat ochii şi am văzut şi io afişul …

Bookfest