Cratiţă, crăticioară

… faci tu tocăniţă superstară…?

Lidl. Am plecat după 2-3 prostii pe lista mea, m-am întors cu lista altuia. Cel puţin aşa părea în coş. Şi d-alea. şi d-ale. şi d-alea, să fie! M-a apucat amocul la casă când mi-am decartat, prin scuturare, tot conţinutul portofelului. Mă uitam cu ofitică la alte alea, numai la crăticioară, ba! Că n-am mai plecat de lângă ea de când am zărit-o! Şi m-a apucat a cânta:

Cratiţă, crăticioară
Nu eşti cam solitară?
De cu mine eu te-oi duce
Multă lume om seduce!
(că n-am avut altă rimă)

S-a făcut soare afară, frate! Mi-a deszăpezit maşina! Mi-a s-a deschis calea spre fericirea culinară! Mi-a luat minţile. Punct.

După cum se vede din poza cutiei, dublu funcţională. După cum nu se vede din poze, mai mare decât cuptorul. Chestiune pe care aveam s-o constat ulterior dar, cum eu nu ştiu să mă-ncurc în amănunte, a intrat cumva, mai precis pe diagonală. Că n-am avut răbdare s-o văd cândva pusă la treabă, adică la sarmale şi alţi pui culcaţi pe spate.

Pozele de mai jos sunt în ordinea logică-a mea, ceea ce nu înseamnă că e şi a altora-şi finalul conţine: ceapă, ciuperci, morcov, cartofi, 2 cutii roşii tăiate, juma de kil de vin roşu, usturoi, dafin, piper, 1 linguriţă pastă de ardei iute şi, nu în ultimul rând, gulaş de vită tras în unt, la tigaie. Ce-o ieşi, om vedea! Deocamdată ne-a îmbolnăvit cu mirosul răspândit prin toată casă! 😀

ps. merge cu gogonele! Ca focu′! 😀