Să mai bag şi-o culinară

… pentru-o seară arbitrară…

Foicică maghiran
Că sunt plină de elan!

Mă întâlnesc cu alde niscai preteni acu′ vreo două-trei zile. Punem de-o friptură cu vin cu gheaţă? întreb io pe vremea când eram plină de energie. Nah, ce răspuns să-mi fi dat bieţii oameni?! Că, nu? S-au sacrificat şi-au zis da. Ba, ca să îmi (mai)facă un hatâr, ei cu lichidele, io(noi) cu solidele.

Deschid larg şi pe rând uşile congelatoarelor. Intru printre sertare şi fac inventarul de-mi îngheaţă, tot pe rând, arătătorul, inelarul şi, parţial, mijlociul, cumva într-o poziţie indecentă.

Fratele meu mic,
De porc n-am găsit nimic!

Mă repliez pe cele n±1 pungi existente. File de cod, piept de pui şi nişte fructe de mare, şi vidate şi congelate.

Trei punguţe măricele,
Să facă mama, bunul din ele!
Că mama vă pune vouă
(şi cum spunea capra)
Lapte-n ţâţe,
Drob de sare
în spinare,
Mălăieşşş
în câlcăieş,
Smoc de flori
Pe subsuori.

Le las la decongelat, până mai pe înserat.

Când le vine vremea, mă ţin de promisiune şi încep, mai de început, cu fileu de cod, că ăsta se îneacă în vinul alb, şi el şi noi:

Ce să fie, ce să fie? Păi, să fie! Mă reped ca o vulturiţă la 4 morcovoi şi numa′ ce i-am răsucit că s-au şi dezgolit fără pic de ruşine! Îi pun de-o parte şi trag la 3 ardei rotofei şi şo! şi pe ei! Două cepe cucuiete îşi râdeau în barbă pe blatul bucătăriei. Când le-a pierit lor râsul că le-a venit rândul, m-a pornit pe mine plânsul în timp şi după ce le-am tocat mărunţel. Mi-am şters lacrimile şi am trecut la tocat ardeii babani. Morcovii, ca să-mi fie mai uşor, i-am dat pe răzătoarea electrică(că aşa îi spun eu maşinii de tocat carne care toacă numai legume, carnea îi stă în gâtul pâlniei de nici rotorul nu se mai învârte!)

Încing o tigaie adâncă de ceramică -că am şi-mi place(mă laud) că am- cu nişte danish d-ăla de îl mânci cu degetul zis pe numele lui de ostrogot: Lurpak cel Uşor Sărat. Arunc morcovul în ea, că dacă tot i se lăsase sucul, şi m-am gândit că aşa cum mi-e mie prieten râul şi ramul, aşa să-i fie şi lui ceapa şi ardeiul! Stau cu ochii pe ele până ce le văd schimbate la faţă. Clar, îmi zic, asta vor băutură! Şi torn. Şi torn. Şi torn vreo 7-8 gâţi de sticlă. Cu vin. Alb. Le las să se ameţească după care, ca să nu se-mbete, le separ. Legumele de-o parte, iar sosul în tava de yena(că am şi d-asta şi iarăşi mă laud!) pregătită pentru cuptor, unsă, în prealabil, cu uleiul de măsline plimbat de mine de la Kalambaka la Bucureşti.

Halelei, file, mărite!
Ţi-a venit rândul la gătite!

Iau codul, de unde apuc, şi-l rostogolesc prin sos. Sanchi! S-a descurcat ca peştele în apă! Acum, şi în sos în care l-am lăsat cât să se umfle a galben-portocaliu ca mai apoi să pun şi legumele. Şi, bâşt cu el la cuptor ca să-l fac rumenitor!

amestecatele ametite

inotatorul in sos

adunate gata

Ce-am făcut cu pieptul de pui şi fructele de mare, alte poveşti, una cu sparanghel şi alta c-o tigaie!

Hai să ne fie bine, ca să nu ne fie rău de poftă! 😀  😀

Cratiţă, crăticioară

… faci tu tocăniţă superstară…?

Lidl. Am plecat după 2-3 prostii pe lista mea, m-am întors cu lista altuia. Cel puţin aşa părea în coş. Şi d-alea. şi d-ale. şi d-alea, să fie! M-a apucat amocul la casă când mi-am decartat, prin scuturare, tot conţinutul portofelului. Mă uitam cu ofitică la alte alea, numai la crăticioară, ba! Că n-am mai plecat de lângă ea de când am zărit-o! Şi m-a apucat a cânta:

Cratiţă, crăticioară
Nu eşti cam solitară?
De cu mine eu te-oi duce
Multă lume om seduce!
(că n-am avut altă rimă)

S-a făcut soare afară, frate! Mi-a deszăpezit maşina! Mi-a s-a deschis calea spre fericirea culinară! Mi-a luat minţile. Punct.

După cum se vede din poza cutiei, dublu funcţională. După cum nu se vede din poze, mai mare decât cuptorul. Chestiune pe care aveam s-o constat ulterior dar, cum eu nu ştiu să mă-ncurc în amănunte, a intrat cumva, mai precis pe diagonală. Că n-am avut răbdare s-o văd cândva pusă la treabă, adică la sarmale şi alţi pui culcaţi pe spate.

Pozele de mai jos sunt în ordinea logică-a mea, ceea ce nu înseamnă că e şi a altora-şi finalul conţine: ceapă, ciuperci, morcov, cartofi, 2 cutii roşii tăiate, juma de kil de vin roşu, usturoi, dafin, piper, 1 linguriţă pastă de ardei iute şi, nu în ultimul rând, gulaş de vită tras în unt, la tigaie. Ce-o ieşi, om vedea! Deocamdată ne-a îmbolnăvit cu mirosul răspândit prin toată casă! 😀

ps. merge cu gogonele! Ca focu′! 😀