Indicaţii preţioase

…de copilot.

– Ce scrie acolo pe panou? Unde suntem?

Boabă de rusă n-am făcut. Cu atât mai mult, boabă de bulgară, nu s-a strecurat! Mă uit la panou, el trece pe lângă maşină şi rămâne-n drum, eu gânditoare la 120 la oră.

– Ce scria? Ce scria?

– Fundiţe şi zero barat! zic plină de entuziasm.

Oleacă mai la vale, depăşind Bulgarită, rapiţâtă şi liliacâtă la care m-am zgâit tot drumul, în ţara lui suflaki, ţipuro şi ţaţichi, alte indicaţii preţioase aveam să dau şi numai atunci când nu bifam pe-o listă fix cu ce plante şi cu ce flori, de pe marginea drumului, o să umplu portbagajul la întoarcere.

– Unde suntem?

– La Pi, Delta, Alfa şi Omega! Asta-i drumul bun, parol!

Oi, oi, oi si…

..valaleu! cantec de trafic.

Semafoare. Rosu. Galben. Verde. Go. Si tot asa. Si tot asa ca n-am scapat unul care sa nu mi se fi inrosit inainte ca botul masinutei sa atinga cu numarul zebra. De regula, intre rosu si galben butonez de 10 ori intreaga gama presetata de posturi radio. Normal, verde se pune ori cand ajung in dreptul lui Romania Musical…si de cele mai multe ori fix la slujba de pe Radio Trinitas…

In dimineata asta am nimerit exact postul care sa-mi multumeasca urechiusele fermecatoare. Nici de jale, numai de zbucium. Taman cum trebuie ca sa imi fluture sunetele la mansarda si degetele pe volan. As fi exersat si-o chitara da’ ii spatiu prea mic ca doar de sub colac pot eu sa conduc! Si cum ziceam, azi am prins unda rosie…dupa al doilea semafor deja eram plictisita la maximum…Ridic ochisorii…in oglinda retrovizoare si-mi gasesc de soacra, aaa,  lucru. 5 semoafoare, 5 personaje din Dambovita Land :

Johnny-Bravo-tv-01Johnny Bravo cu chica ridicata, ochelari de soare si atat cat se permite la vedere, trupusorul lui cu vreo 20% mai multa masa musculara colesterica. Miscari de gat de tip pendul cand la masina din dreapta cand la aia din stanga. Vreo doua runde ca mai apoi sa-si pozitioneze oglinjoara si cu mana caus si degetele rasfirate sa-si aranjeze, cochet, frizura. O aranjeaza din 5 miscari, se mai priveste de doua ori  in oglinda, stanga-dreapta, dreapta-stanga. Si excaveaza. Excaveazaaaaa…tot asa …cand in nara dreapta, cand in aia stanga.

225Betty Boop cu telefonul la ureche. Mai o vorba, mai un ruj, mai o hlizeala, mai mangaiere de sprancene, mai un ras, mai o trecere de pe-o banda pe alta, mai iata o vorba, mai vreo cinci claxoane si doua ragneli masculine referitoare la bunastarea hormonala a domnisoarei.

hjHeckle si Jeckle de Giurgiu. Unul cu capul in parbriz calarind vanjos Dacia papuc. Haturile volanului sunt strans tinute cu ambele maini. Aproape una de alta. Celalalt, cu palarie. Cu boruri largi. Negre. E fain sa vezi de cate ori incearca soferul sa bage in viteza. Caraielile sunt sigur ale cutiei de viteze. Iupyyyy! A pornit…Doamne, da sa aiba frana!

angry-birdsAngry Birds cu camasa in carouri, ii ies flacari si pe nas si pe geam de la tigara chistoc. Cu mana pe claxon. Previzionar stie cand vine verdele, claxonand anticipat. Daca te vede ca il privesti in oglinda, ridica mainile si gestul sugestiv de : hai draq odata! iar tu simti intreaga lui simpatie cum se revarsa de pe buzele de pe care usor ii citesti copulatiile.

Cruella-de-vilCruella de Vil cu 4×4. BMW. Gata sa se urce pe tine. E cu tancul si poate. Boobs-ulata si botuxata. Maxim. De regula vorbeste la telefon. Nuuu, nu prin sistemul audio ci cu el la ureche ca sa se vada bunastarea(sau pretentiile?!) din marca si tip. Ultimul tip.

nonne

…si Io! 😀 ))

Ps.    Moracanosul circula cu Woody in dreapta 😀

Pe Bluto, Lolek si Bolek, Fred Flinstone si Muma Padurii i-am gasit la servici.

idei fasnete…

…pentru gospodine saltarete !

Plecam? Plecam. Gata. La drum de weekend spre o invitatiune prieteneasca.

Ne raspandim prin casa ca soarecii cand vad pisica. Ala se baga in dulapul de haine sa faca valiza, alalalt in baie sa stranga ustensile de frecat dintii si spinarile, celalalt isi face geamantan IT de inalta performanta. Dupa, sa tot fi fost si trecut juma de ceas, ne strangem in aceeasi formatie si aceleasi tinute traditionale de interior- tricouri cu chiloti-si facem schimb de rapoarte dar mai ales de neclaritatile traditionale si banale insa generatoare de furtuni in cele  > 24 de h ce urma sa le petrecem impreuna :

– Am facut bagajul, insa, nu stiu ce pantaloni sa-ti pun. De tricouri, lungi, scurte si medii nu va intreb ca le-am pus deja .

Se indica, se rezolva pe loc.

– Am strans bocceluta, insa, nu stiu daca vreti si acetona. De uscatorul de par, pilele de unghii, alte nimicuri, nu va intreb ca le-am pus deja.

Se specifica, nu e nevoie.

– Am strans toate placile video portabile, incarcatoare si dispozitive GPS. Da, am adus si punga cu „colega, ceva controlale intre ?!”

N-avem nisip si nici mancare pentru pisica. Zdrang!

Pauza. Cadem toti pe ganduri mai rau ca atunci cand ne surprinde frigiderul gol. Muti de-a dreptul de uimire si ochii crescatori pe masura ce timpul trecea iar imaginile nevorbite ni se perindau prin fata luminitelor. Da, pisica cand e suparata si nu are de mancare- aia care-i place- roade toate cablurile chiar si daca sunt ascunse.

N-am incotro.

– Ma duc io la piata dupa ca si asa trebuia sa trecem ca sa luam niscai alea pentru gratar. Voi, pana atunci, va imbracati si va mai strangeti din adiacente.

Ma imbarc, ma conformez regulamentului si ma spanzur in centura, purced la drum si piata.

Rezolv pisica (ii iau nisip si mancare, nu altceva, da? ). Rezolv si partea gratarului de deasupra de gratar. Niste nimicuri acolo. Mici, coaste, muschiuleti si, nu m-a lasat inima sa nu iau si niste pastrama de oaie. Ashea, pentru baieti…mititeii de ei!

Ma intorc ca o balerina vijelioasa aproape pe doua roti . ( Cu mintea aia creata si ferventa in actiune). Afara caaaald.. In 3 ore de mers…cum sa tin atata carnet…ca sa nu se strice…Cutia frigorifica, draq stie pe unde e…deci…unde si cum?! Ding! Si lumina mi se facu….Scot din cutiuta, tot. Si acte, si odorizante, ba chiar si icoana facatoare de bine la drum lung si scurt. Le pun deoparte si toata carnea inauntru. In doua pungi. Preventiva, ca asa m-a facut mama! Si ce zambet mi-a mai dat, zambet de izbanda!

Imbarcam bagajele, ne impiedicam unii de altii, ne intoarcem sa verificam de 3 ori si inca de 2 ca am uitat sa facem pisu, in sfarsit, plecam la drum. Undeva pe la mijlocul A3, un miros accentuat de mici inecati si imbalsamati in usturoi si cimbru si rozmarin, ne trazneste de ni se face o foame de foame. Hi, hi, hi, ha, ha, ha…si mergem mai departe…

Intre Azuga si Predeal…mirosul, de la curbe citire, ni se intareste si mai tare in nari.

–  Sper ca nu au patit nimic micii aia…in portbagaj. Ca tare mi-ar parea rau, la cat i-am mirosit, pofta-i mare, zau!

Intorc capul spre fereastra…si ma gandesc la varianta soft… n-o gasesc :

– Nu-s in portbagaj si precis n-au patit nimic!

– Aaaa, pai, unde i-ai pus?!

– In torpedo!

– Cum in torpedo?!?! Ai innebunit?!

Intorc faianta spre conducatorul auto.

– Nope dar stiam ca acolo e special pentru tinut la rece bauturile…ca-i conducta aia intorsa…de la AC.

– Pai, bauturile, o doza, un pet, nu carnea! Femeie, ai bagat micii in topedoul de Passat! Fac infarct nemtii daca aud!

– Auzi, barbate, unde intra ceva tare si se pastreaza rece intra si ceva moale si tot la rece se cheama ca sta!

ps. Aceste intamplari sunt relatate si traite de specialisti. Nu se recomanda asemenea neveste acasa fara o specializare performanta! 😀