Privelişti

…muzicale. Din traficul nostru de toate zilele.

Patti Page – How Much Is That Doggie In The Window

puppy

…Bob Marley -Don’t worry be happy

happy

… Andre Rieu – Amazing Grece Euforia

amazing

…Alice Cooper – The Man Behind the Mask

Maaauuuu

…Sepultura – Attitude

eleganta

Weekend prelungit

…bine ai venit!

Acum câţiva ani buni mi-am petrecut o săptămână într-un service auto. Cot la cot, de la vasul de expansiune până la radiator. După aceea experienţă în care în fiecare clipă a celor 7 zile mă rugam în gând şi pe faţă să nu care cumva să fie vreo piesă scumpă – mai precis pompa- de vină, am rămas cu sechele!
Chit că mi-am schimbat şi maşinile, reticenţa pentru sistemul de răcire s-a dat de gol şi în fapte manifestându-se în toată slendoare, cu prima şi următoarea ocazie, când, rămasă în mijlocul drumului, explicam cu patimă, la telefon, că nemernicul de motor ori mi-a mâncat ori s-a debarasat de tot uleiul meu drag şi sintetic! Încă mai am în urechi spontaneitatea hohotului de râs plecat din adâncul sufletului al prietenului cu care vorbeam, când i-am explicat cum arată indicatorul pe care-l vedeam în faţa ochilor! Nu, nici măcar valurile de sub termometru nu m-au adus la crunta realitate!

– Eşti nebună?! Ăla-i indicatorul de apă, nu-i de ulei!
Refuzul inconştient de a recunoaşte un indicator muuuult prea cunoscut, m-a amuţit atunci şi m-a pus pe gânduri ulterior. Nah, abia atunci mi-am dat seama că sistemul de răcire mă afectase până în prăselele minţii. Şi, ca să continui filozofia, de atunci, mă uit de două ori la orice, o dată cu ochii, o dată cu mintea, că cine ştie ce draq s-a mai aciuiat între pliurile creierului!

Dimineaţa asta a fost cu pedale. Cu pedala de ambreiaj! Nu zic că am mimat I-a, a II-a, frână, că de băgat în viteze, ioc! Nu, bre, e sigur pedala de ambreiaj, că am căutat pe net, acolo, pe loc! Ce dacă de 20 de ani, apăs pe ea ca să schimb vitezele şi asta de vreo sută-două de ori pe zi?! Frate, sunt capabilă de orice!
După ce m-am lămurit, uitându-mă lung, cum stă ea ca proasta la mijlocul cursei şi nici vorbă să se fi agăţat de covoraş, bag un picior sub ea şi văd cum se-vioară spre mine. Mă joc niţel cu ea, eu apăs, ea agăţată, eu imbold, ea înapoi şi tot aşa de vreo 5-6 ori. Fato, tu ai o problemă, clar, dar care draq, că de arc rupt nu e vorba! Nici de cablu, că nu cred că ai!
Dau drumul la motor, cu piciorul pe frână. I se întăreşte brusc vena-n pedală! Ptiu, că ce mă speriaşi, arătare mecanică!  Matale ai comportament de amortizor stricat!
Hehe, ştiam io că nu mă laşi pe drumuri de troleu şi autobuze, îi zic în barbă cu surâsul larg plin de speranţă.
Bag repede pe net. Hidraulică e frate! Deci, da, e de sâmbăta, e de weekend prelungit, că aşa-i şade bine omului gospodar, să meşterească, cu 250 lei noi, la car!

Cum toate astea s-au petrecut în prima oră a dimineţii, cum între timp a mai trecut una, fuse destul cât să planific şi restul. Nu ştiu cum e pe la alţii dar mie primăvara asta mi-a adus, pe lângă verdeaţă şi în ploaie gheaţă, o invazie de familii hotărâte, nemâncate şi obraznice de molii. De vreo săptămână sunt omniprezente şi unde nu te aştepţi! Mânci o ciorbă, pac, şi-o molie! Bei o cafea, pac o molie cu portanţa defectă! Faci un duş, pac i se strică uneia pârghia palonierului şi ţuşti cu molia cu flapsurile jilave pe unde se nimereşte…! Mă gândesc că astea au un sediu central, pe care sper să nu şi-l fi făcut între blana de vulpe roşie şi aia polară!
Deci, da, o intervenţie în forţă şi rapidă, devastatoare şi nimicitoare, eu acest Iron Women&Transformers, mă voi înarma sub mască până-n dinţi cu multă tenacitate şi răbdare, iar dincolo de ea, cu flit şi alte şpraiuri de goange!
Clar, şi asta e tot de weekend prelungit! Ce bine c-a venit! rolling

La îmbinarea dintre

…mare şi munte.

Voula, zona metropolitană de sud a Atenei, se află la 16 km de centrul orașului. Pe coasta Golfului Saronic, la poalele de sud-vest a muntelui Hymettus. Accesul către ea s-a făcut de ne-au ameţit spiralele drumului naţional. Ioana(GPS), fără de care ne-ar fi prins Paştele căutând, şi-a căpătat respectul nostru cu această ocazie. Apoi, am dat de rampele străzilor pe munte. Cu înclinaţia lor, cauciucurile sfârîiau pe asfalt iar maşina, în I-a, părea că stă pe loc şi asta într-o poziţie suspendată.

Ne-am cazat în unul din apartamentele vilei de unde, dimineaţa, Voula aflată perfect la îmbinarea dintre munte şi mare, ne-a încântat cu priveliştile ei.

Bagaj

…nebanuit .

O frana. Bagaj rostogolitor. Si coada ochiului se inroseste. 😀

Dupa stare…le plimb de ceva vreme. Hmm…sa caut azi prin toate ungherele ca si cartofi am luat! Si daca cumva si-o da ala obstescul sfarsit, o sa conduc masina  de pe trotuar…

doua rosii