Ana şi vrejul

…de roşii. Poveste autohtonă de ghiveci pe asfalt.

2 fire, 2 paie
Iaca, mamă, ce trăznaie
Se făcu roşia pălălaie!

Le-am luat în primăvară din piaţă. 3 fire de roşii cherry. Erau ele de felul lor voinice de vreo 50-60 de cm. Arătau ca nişte codane din ai căror obraji pocneşte sănătatea. Nici n-a fost altfel. S-au adaptat repede pământului în care au fost plantate şi şi-au văzut de rostul lor. De crescut. De înflorit. De zămislit. Şi nicio dezamăgire n-au avut de împărtăşit. Io cu udatul şi legatul lor, ele cu roadele. Nu, cu copilitul pas. Nu că nu ştiam, dar azi nu, că plouă, mâine nu, că iar plouă, poimâine iarăsi nu, că s-a făcut noapte când am ajuns eu acasă, răspoimâine nici, că am avut o treaba mai grabnică iar răs-răspoimâine tot nu, că iarăşi plouă. Ca-n şi de poveste.

Zilele treceau,
Ele se-nălţau
De 2 m mi se făceau
Roşii lilipute
Care şi rodeau!

Ajunseră vijelioase până la înălţimea gardului. De două zile mă tot uit cum îţi iau avânt şi mai spre sus. De vreo două ori mi-a fugit stânga ca să-i smulgă vârfurile căţărătoare dar parcă curiozitatea e mai mare 😀 !
Ei, să te văd io, până unde ajungi mătăluţă până-n la toamnă!
Căci, io cam văd vreo două variante:

1. ori o să fie ca vrejul de fasole a lui Jack şi-o să mă caţar pe el de-o să ajung în împărăţia de pe acoperişul coşmeliei pe post de garaj al vecinului, unde o să descopăr, mimând stupoarea de rigoare, fix Uriaşul, adică, hidroforul ăla ruginutu‘ pe care tot noi l-am depozitat acolo,
fie,
2. ori o să coboare pe vrej, toţi uriaşii, adică toţi şobolanii din dotarea cartierului precum şi alte goange te tip carasmârtiţe şi pocoflendere!

Până una alta, mă laud şi io cu ele 😀

uriasa

 

 

 

Din grădinuţa mea

…cea dragă.

Momente. Credinţe. Speranţe. Iubire. Din grădinuţa mea toate răsar printre frunze, culori şi nuanţe. Un loc de refugiu.

 

Un orăşel de munte

Grecia

…ARahova.

Exact! Aşa ne-a frapat şi pe noi asemănarea numelui, însă, fără de asemănare a locurilor. Un orăşel de munte parcă deprins dintr-o carte cu poveşti. În miniatură fără să fie miniatură.

Un cot de stradă care nu numai că ne-a plăcut mult dar aproape că ne-a prins noaptea plimbându-ne. L-am parcurs aproape de două ori. Ne-am oprit la fiecare colţişor de unde răsăreau, spre vârf de munte, alte străduţe la fel de fermecătoare. Popasuri ca cele din poză, cu pernuţe şi floricele, pe pervazul exterior al ferestrelor mari. Casele cu balcoanelor lor generoase din care nu lipseau florile. Flori de toate felurile şi ghivece aşijderea. Comercianţi cu marfă de tot felul şi în special, cele locale. După ce-am savurat, în cântecele de păsărele, o cafea, ne-am făcut câteva cumpărături din cele ce ne-au înghiontit la inimă, am repornit la drum.
Bun-gust, curăţenie, un peisaj sublim, viaţă, ARahova.

Albitia lor…

… sau arborele de matase Persan .

flori de arbore de mataseNu se poate sa nu-l fi stiut pana in ziua in care l-am privit fascinata, in Gradina Botanica. Poate sa fi avut 10, poate 11 ani. Abia ce ne mutaseram in cartier de ceva vreme. Stiu, inca imi mai aduc aminte, cum, coplesita in fata florilor, am intins mana. Sa le ating. Apoi, mi-am retras-o…daca le stricam?! Daca, delicate cum sunt, atingerea mainii mele, le-ar fi umbrit existenta?!

De atunci, „vremurile valuri”. Intalnirea mea cu acest arbore doar prin curtile oamenilor, pe strazile Bucurestiului. De cate ori insa revad aceste flori imi reeditez bucuria si vraja sub care le-am cazut definitiv si irevocabil.

Acum cateva zile, nasa fetei mele, mi-a spus ca mi-a cumparat un ghiveci cu asa ceva. Nici nu-mi trecuse prin cap ca s-ar fi gasit de cumparat, evident, a atras de la sine si lipsa mea de cautare. Aproape ca nu-mi venea a crede! Amandoua ne-am „‘catarat” pe imaginile de pe net, cautand certitudinea ca ceea ce imi inchipuiam…nu era o confuzie.

Si…n-a fost. E plantuta mea, e in curte, inca neplantata si nici nu cred c-am s-o fac pana la primavara. Prea plapanda, prea firava dar fara niciun dubiu, este exact minunea dorita.

Tot urmarind-o nu mica mi-a fost mirarea s-o vad, ca seara, sa culca, dimineata, vesela isi intinde frunzitele. O splendoare!

dimineata

pe inserat

seara

Nu stiu unde am s-o pun, insa, chit ca aduc o freza de beton …tot am sa-i fac un loc! 😀