…tu!
Cu un program mai plin si nitica oboseala spre zapaceala, ieri, n-am apucat sa-mi scriu niciunul din ganduri. Astazi(nu ca as fi altfel decat ieri) m-a izbit aceasta poveste. Nu stiu cat este de adevarata sau doar o idealizare, insa, stiu ca dupa ce-am parcurs cele cateva cuvinte, m-au navalit valuri de duiosie, de amaraciune, de respect. Tind sa cred ca undeva pe acest Pamant, exista. Lectii dure de viata, in care tema este invatata in generatii. Supravietuirea in grup este mai eficienta decat cea singulara, ceea ce duce la controlul instinctului de conservare in situatii limita.
Apoi, mi-am adus aminte de acel „Ia si tu! „‘ al copilariei. De impartasirea simpla pe care o faceam, pe vremurile cand, primitivi si neconstientizati de masura si masuri, de fapt, impartaseam bucuria. Inainte de a se naste juma’ – juma’ -ul sau ”frateasca”, de mai tarziu. Inainte ca sa apara ideea de ”pondere din”‘ sau”cota parte”.
Inainte, cand impartaseala nu era imparteala.
Ne-am nascut sa fim buni, si generosi, si milosi, si intelegatori, si plini de compasiune… dar ne stricam pe drum. Idealul manipularilor de orice fel.
– – – – – – – –

pe măsură ce creştem, cică ne formăm. ori poate ne deformăm???
Calin: ne formam ca produse ale societatii…ne deformam ca fiinte biologice, ca oameni.
Egoismul ne caracterizeaza. Fiecare vrea doar pentru el si nu are nici o compasiune la suferinta ori lipsurile celuilalt. Avem o societate in care, fiecare traieste pe cont propriu, actele de generozitate fiind savarsite tot de catre cei saraci.
Gabriela: sa ne fereasca Sfantul…sa reinvatam fortat ca individualismul…nu te ajuta sa supravietuiesti!
Filozofia asta a lor poarta un nume: ubuntu!
Marian S: da.
Asta-mi amintește de pilda aceea cu pâinile. Cin e mai darnic? Cel care are patru pâini și-ți dă una sau acela care are una si-ți dă un sfert din ea? Matematic, e la fel. Uman, e puțin altfel.
Silavaracald: privind din latura celui care da se aseamana,insa, e putin altfel vis-a -vis de cel care primeste, povestea din poza, zic eu, e si mai departe de aceasta limita.
M-am jucat cu cei doi termeni : impartasire si imparteala. Si nu intamplator. Ca sa ii gasesc, am cautat in mine, sentimentul din copilarie si asa am gasit ca se potriveste verbul ” a impartasi „.
Si Dex-ul… ca si definitii, le situeaza pe baricade opuse. Una cam tine de Dumnezeu, una de mercantilitate.
Cred ca starea de „imparteala” s-a iscat odata cu zicerea din popor… „cand s-o impartit norocul”. Unii au devenit mai constienti ca sunt mai ghinionisti decat altii. Si nu le-a mai venit sa „sharuiasca” cu bucurie… 😀
Dana: se prea poate, insa, de unul singur nici lupul nu sta in padure 😀