…zice Roxana căruia îi mulţumesc 🙂
Nu, nu obişnuiesc nici să preiau, nici să dau mai departe.
1. Mai gasesti resurse sa privesti cerul si sa vezi mai mult decat nori sau soare?
În fiecare zi. Pe drum. Spre servici, spre casă. Ştiu că de Acolo cine mă veghează. Şi sunt mulţi dintre cei care nu mai sunt dar care vor rămâne pururea în inima mea. Şi le zâmbesc.
Cerul e măsura micimii omului. E un mod de a te aduce cu picioarele pe pământ şi a-ţi aminti cât de efemeri suntem. Dincolo de frumuseţe, de lumină, de culoare, e imensitatea şi eternul.
2. Daca ar fi sa alegi un singur loc unde sa iti petreci tot restul vietii, care ar fi acela?
Undeva departe de locurile de unde se „dă ora exactă”. Că se dă cu laşitate, ipocrizie şi multă falsitate. De fapt, ora asta exactă e spoială „mai-marilor” momentului. Se vorbeşte prea mult, se acţionează mult prea puţin. Real e „nimic-ul”. Ne facem că facem.
Am ales deja un loc. Aproape de pământ, natură şi mai ales viaţă. Cu fie ce-o fi înainte.
3. Sarmale la cuptor cu lemne sau salata de creveti la restaurant?
Niciodată creveţi fie ei şi la cel mai cel eveniment şi-n cel mai cel restaurant.
Ps. notă pentru mine: Şi cuptor cu lemne!
4. Poti numi trei prieteni adevarati (asa cum vezi tu prietenia) sau mai degraba ai o gasca de amici – cunostinte apropiate?
Nu 3.
Amiciţiile sunt de conjunctură şi pe interes. Există că doar nu trăiesc în pădure. Dar ne diferenţiem groznic :))
5. Daca ti s-ar oferi ocazia ti-ai schimba cariera sau ai incepe una acum?
Da. Acolo unde există dorinţă, putere de muncă şi dedicaţie nu e nimic de speriat ori de refuzat. Totul e să-ţi placă ce vrei să faci. Sigur, există şi varianta „n-am încotro-ului”, nici asta nu-i un capăt de lume. Cu determinare şi două mâini drepte, omul poate supravieţui şi reuşi în ce-şi propune.
Niciodată n-a existat teama unui nou început pentru mine.
6. Cainele si pisica: in casa sub plapuma la picioarele tale sau afara la pazit curtea si prins de soareci?
Câinele e prea mare şi mi-ar ocupa patul deci adio păturică pentru mine.
Pisicile, una sub păturică, alta pe păturică, după felul fiecăreia.
7. Cat pret pui pe sistemul de invatamant si alegerea unei institutii in care sa invete copiii tai?
Nu prea mult. Consider că, la ora actuală, primordială este implicarea părinţilor. Dacă copilul e dedicat şi părinţii sunt implicaţi şi nu-şi lasă odrasla de capul ei, atunci rezultatele sunt cele dorite sau cel puţin în apropierea lor.
8. Si sa nu uitam cliseul: daca ar fi sa o iei de la capat ce ai face diferit?
Alt loc. Cel pe care mi-l doresc. Unde să trăiesc, nu să vieţuiesc.
Şi da, aş ignora mult mai multe clişee decât o fac acum.
9. Numeste trei idei de afaceri pe care omul de rand ar putea sa le inceapa. Tu ce ai alege? Crezi ca te tin baierele sa o duci la capat?
Un cuptor de pâine. Pâine. Un bodegă ţărănească cu hangiţa-n ea(asta apropo de întrebarea 3). O drujbă. Stive de lemn pentru iarnă. Pentru mine şi ceilalţi.
Oricare dintre ele. Sau, pe toate. DA.
10. Pur si simplu spune-mi cum vezi oamenii, umanitatea, omenirea.
Rari. Ca şi umanitatea. O omenire în apus.
11. Desi as vrea sa reiau intrebarea la care a raspuns cea care m-a provocat („Daca l-ai intalni pe Dumnezeu ce i-ai spune?”) incerc sa nu fiu total lipsita de originaliate. 🙂 Asa ca te intreb – pentru ca ma tot plang ca nu am cu cine dezbate – Cum ti se pare treaba asta cu gasirea apei lichide pe Marte? Vezi mai departe de atat?
Se pot naşte scenarii fantaziste de tot felul. Sigur, pot să văd şi biletele la navetele care ne vor duce pe Marte în sejur la staţiunea Marterix…dar probabil n-o să apuc 😀
