…Ano!
Ieri, un prieten mi-a explicat simplu şi mai ales pentru firi vulcanice şi încăpăţînate, lecţia obedienţei&aplaudacului. În sfârşit, mi-am zis, am înţeles-o şi io! Ca să nu uiţi Ano, fă-o postare, să ţi-o aminteşti de dimineaţă şi de seară!
– Fată, uite te duci la şefu’ şi el zice:
-„Doamna Ana, trebuie să punem în grădină câteva flori, aţi înţeles?
– Da, şefu’, să trăiţi, punem flori!”
Nu te apuci tu să faci pe deşteapta şi să întrebi nici câte flori, nici de care şi nici unde, ai înţeles? Mah, ai înţeles?
Dau din cap şi prietenul continuă:
– Dacă cumva şefu’ îţi zice:
– „Doamna Ana, vedeţi că florile trebuie plantate la umbră sau sub pământ la 20 de cm!”
Nu cârîi, nu mârîi şi nici nu te apuci tu să spui: că nu se poate, că nu s-a mai văzut, că alea alea, oricât de bine cunoşti tu domeniul, şi istoricul şi realitatea! Aaa, poţi să zici aşa:
– „Şefu’, există şi varianta la soare şi deasupra…
– Nu, doamnă, la umbră! Şi sub pământ!
– Da, şefu’, să trăiţi, la umbră şi sub pământ le punem!”
Şi-o spui cu convingere! Măh, ai înţeles?! Ai ÎNŢELES???
De înţeles, înţeleg, de aplicat…Vremuri tulburi mai trăim…Ori te dai după gard în numele supravieţuirii, ori ţi-o iei în freză de te plâng şi cucii …dar de la distanţă ca să nu-i vadă nimeni că s-au raliat cu tine ori cu problema ta.
