…Natura se revarsă
Mugurul a-nfrunzit
E vremea de iubit.
Ană, Natura se revarsă
E Primăvară Acasă.
Nimic nu se compară cu momentele astea. Niciun verde nu e mai viu decât este acum. 🙂
…de roşii. Poveste autohtonă de ghiveci pe asfalt.
2 fire, 2 paie
Iaca, mamă, ce trăznaie
Se făcu roşia pălălaie!
Le-am luat în primăvară din piaţă. 3 fire de roşii cherry. Erau ele de felul lor voinice de vreo 50-60 de cm. Arătau ca nişte codane din ai căror obraji pocneşte sănătatea. Nici n-a fost altfel. S-au adaptat repede pământului în care au fost plantate şi şi-au văzut de rostul lor. De crescut. De înflorit. De zămislit. Şi nicio dezamăgire n-au avut de împărtăşit. Io cu udatul şi legatul lor, ele cu roadele. Nu, cu copilitul pas. Nu că nu ştiam, dar azi nu, că plouă, mâine nu, că iar plouă, poimâine iarăsi nu, că s-a făcut noapte când am ajuns eu acasă, răspoimâine nici, că am avut o treaba mai grabnică iar răs-răspoimâine tot nu, că iarăşi plouă. Ca-n şi de poveste.
Zilele treceau,
Ele se-nălţau
De 2 m mi se făceau
Roşii lilipute
Care şi rodeau!
Ajunseră vijelioase până la înălţimea gardului. De două zile mă tot uit cum îţi iau avânt şi mai spre sus. De vreo două ori mi-a fugit stânga ca să-i smulgă vârfurile căţărătoare dar parcă curiozitatea e mai mare 😀 !
Ei, să te văd io, până unde ajungi mătăluţă până-n la toamnă!
Căci, io cam văd vreo două variante:
1. ori o să fie ca vrejul de fasole a lui Jack şi-o să mă caţar pe el de-o să ajung în împărăţia de pe acoperişul coşmeliei pe post de garaj al vecinului, unde o să descopăr, mimând stupoarea de rigoare, fix Uriaşul, adică, hidroforul ăla ruginutu‘ pe care tot noi l-am depozitat acolo,
fie,
2. ori o să coboare pe vrej, toţi uriaşii, adică toţi şobolanii din dotarea cartierului precum şi alte goange te tip carasmârtiţe şi pocoflendere!
Până una alta, mă laud şi io cu ele 😀
…Ano!
Ieri, un prieten mi-a explicat simplu şi mai ales pentru firi vulcanice şi încăpăţînate, lecţia obedienţei&aplaudacului. În sfârşit, mi-am zis, am înţeles-o şi io! Ca să nu uiţi Ano, fă-o postare, să ţi-o aminteşti de dimineaţă şi de seară!
– Fată, uite te duci la şefu’ şi el zice:
-„Doamna Ana, trebuie să punem în grădină câteva flori, aţi înţeles?
– Da, şefu’, să trăiţi, punem flori!”
Nu te apuci tu să faci pe deşteapta şi să întrebi nici câte flori, nici de care şi nici unde, ai înţeles? Mah, ai înţeles?
Dau din cap şi prietenul continuă:
– Dacă cumva şefu’ îţi zice:
– „Doamna Ana, vedeţi că florile trebuie plantate la umbră sau sub pământ la 20 de cm!”
Nu cârîi, nu mârîi şi nici nu te apuci tu să spui: că nu se poate, că nu s-a mai văzut, că alea alea, oricât de bine cunoşti tu domeniul, şi istoricul şi realitatea! Aaa, poţi să zici aşa:
– „Şefu’, există şi varianta la soare şi deasupra…
– Nu, doamnă, la umbră! Şi sub pământ!
– Da, şefu’, să trăiţi, la umbră şi sub pământ le punem!”
Şi-o spui cu convingere! Măh, ai înţeles?! Ai ÎNŢELES???
De înţeles, înţeleg, de aplicat…Vremuri tulburi mai trăim…Ori te dai după gard în numele supravieţuirii, ori ţi-o iei în freză de te plâng şi cucii …dar de la distanţă ca să nu-i vadă nimeni că s-au raliat cu tine ori cu problema ta.
