…pentru gospodine saltarete !

Plecam? Plecam. Gata. La drum de weekend spre o invitatiune prieteneasca.

Ne raspandim prin casa ca soarecii cand vad pisica. Ala se baga in dulapul de haine sa faca valiza, alalalt in baie sa stranga ustensile de frecat dintii si spinarile, celalalt isi face geamantan IT de inalta performanta. Dupa, sa tot fi fost si trecut juma de ceas, ne strangem in aceeasi formatie si aceleasi tinute traditionale de interior- tricouri cu chiloti-si facem schimb de rapoarte dar mai ales de neclaritatile traditionale si banale insa generatoare de furtuni in cele  > 24 de h ce urma sa le petrecem impreuna :

– Am facut bagajul, insa, nu stiu ce pantaloni sa-ti pun. De tricouri, lungi, scurte si medii nu va intreb ca le-am pus deja .

Se indica, se rezolva pe loc.

– Am strans bocceluta, insa, nu stiu daca vreti si acetona. De uscatorul de par, pilele de unghii, alte nimicuri, nu va intreb ca le-am pus deja.

Se specifica, nu e nevoie.

– Am strans toate placile video portabile, incarcatoare si dispozitive GPS. Da, am adus si punga cu „colega, ceva controlale intre ?!”

N-avem nisip si nici mancare pentru pisica. Zdrang!

Pauza. Cadem toti pe ganduri mai rau ca atunci cand ne surprinde frigiderul gol. Muti de-a dreptul de uimire si ochii crescatori pe masura ce timpul trecea iar imaginile nevorbite ni se perindau prin fata luminitelor. Da, pisica cand e suparata si nu are de mancare- aia care-i place- roade toate cablurile chiar si daca sunt ascunse.

N-am incotro.

– Ma duc io la piata dupa ca si asa trebuia sa trecem ca sa luam niscai alea pentru gratar. Voi, pana atunci, va imbracati si va mai strangeti din adiacente.

Ma imbarc, ma conformez regulamentului si ma spanzur in centura, purced la drum si piata.

Rezolv pisica (ii iau nisip si mancare, nu altceva, da? ). Rezolv si partea gratarului de deasupra de gratar. Niste nimicuri acolo. Mici, coaste, muschiuleti si, nu m-a lasat inima sa nu iau si niste pastrama de oaie. Ashea, pentru baieti…mititeii de ei!

Ma intorc ca o balerina vijelioasa aproape pe doua roti . ( Cu mintea aia creata si ferventa in actiune). Afara caaaald.. In 3 ore de mers…cum sa tin atata carnet…ca sa nu se strice…Cutia frigorifica, draq stie pe unde e…deci…unde si cum?! Ding! Si lumina mi se facu….Scot din cutiuta, tot. Si acte, si odorizante, ba chiar si icoana facatoare de bine la drum lung si scurt. Le pun deoparte si toata carnea inauntru. In doua pungi. Preventiva, ca asa m-a facut mama! Si ce zambet mi-a mai dat, zambet de izbanda!

Imbarcam bagajele, ne impiedicam unii de altii, ne intoarcem sa verificam de 3 ori si inca de 2 ca am uitat sa facem pisu, in sfarsit, plecam la drum. Undeva pe la mijlocul A3, un miros accentuat de mici inecati si imbalsamati in usturoi si cimbru si rozmarin, ne trazneste de ni se face o foame de foame. Hi, hi, hi, ha, ha, ha…si mergem mai departe…

Intre Azuga si Predeal…mirosul, de la curbe citire, ni se intareste si mai tare in nari.

–  Sper ca nu au patit nimic micii aia…in portbagaj. Ca tare mi-ar parea rau, la cat i-am mirosit, pofta-i mare, zau!

Intorc capul spre fereastra…si ma gandesc la varianta soft… n-o gasesc :

– Nu-s in portbagaj si precis n-au patit nimic!

– Aaaa, pai, unde i-ai pus?!

– In torpedo!

– Cum in torpedo?!?! Ai innebunit?!

Intorc faianta spre conducatorul auto.

– Nope dar stiam ca acolo e special pentru tinut la rece bauturile…ca-i conducta aia intorsa…de la AC.

– Pai, bauturile, o doza, un pet, nu carnea! Femeie, ai bagat micii in topedoul de Passat! Fac infarct nemtii daca aud!

– Auzi, barbate, unde intra ceva tare si se pastreaza rece intra si ceva moale si tot la rece se cheama ca sta!

ps. Aceste intamplari sunt relatate si traite de specialisti. Nu se recomanda asemenea neveste acasa fara o specializare performanta! 😀