… mai am inca in minte prostia ta…

Cazul 1, traiasca-mi nebunu’!

Pe langa linia melodica a refrenului pe care l-am avut in minte, niste intamplari recente, din colturi diferite dar cu aceeasi esenta, mi-au creat imaginea placii zgariate de patefon la care acul nu mai reuseste sa redea intreaga melodie, ci doar, tot ascultand micul fragment in mod scaitor si dezarmant, face ca melodia insasi sa dispara. In astfel de cazuri, ori muti bratul pickup-ului si implicit acul pe un sant intreg, ori, schimbi discul si pui unul nou. Cumva santul ala scrijelit pe placa de vinilin il regasim la cate unii, la un moment dat, provocat de o revarsare a prostiei in cutia craniana (incitata de diversi factori sau intamplari).

Visandu-se tenori in melodia vietii lor, printr-un dar bovin s-un suflet sangvin, intra in bucla naravului. Rezultatul este de fiecare data acelasi: nesatisfacator. Un soi de incordat muschii inutil si imbecil, motivati de resurse pe care le viseaza/inchipuie/declara ca le au dar de care nu dispun, aceste exemplare se autoantameaza in santul/canalul comportamental perdant-repetitiv.

Pai bine, mai, „te cunosc de undeva „, daca mataluta bagi aceleasi cerinte ca preferinte, te procesezi cu aceeasi materie prima( ca altul ma-ta, cu cratima, nu mai face), tu speri ca ce iese sa fie diferit de ce altadata aprig ai trait?!?!

Azi, te-am privit in ochi
Ptiu, ca te deochi!
Vad ca nu te dezici
Tot din rahat vrei sa faci bici!
Cand te tagadui pe tine
Tu vrei sa-ti fie bine?!

Cazul 2, ca mai sunt si altii in zavoi!

Trecand astazi printr-o situatie, m-a umflat rasul. Si rau. Cu sughituri si lacrimi. Mi-a fost foarte greu sa ma abtin la fata locului. Ca noi oamenii, in general, nu ne dezicem. Mai ales de fudulie.

Asteptam o rezolutie pe un act. Una simpla, formata din 3 cuvinte si-o virgula. Dar, n-a fost asa sa fie! M-am trezit c-o pologhie de 3 randuri pe hartie! De ce sa fie simplu, cand poate fi complicat?! De ce sa se ia decizii clare cand pot sa fie ambigue?! Si de ce sa fie inteligente cand pot fi proaste?! Si poate, nici asta n-ar fi fost de speriat daca alea 3 randuri nu ar fi fost taman bune de interpretat!  Din emfaza scrisa si semnata, a rezultat un ordin, la fel de scris si de semnat/asumat, de a infaptui o ilegalitate. Si, m-am ras. Cum spuneam, cu lacrimi.

Pentru ca :

Vrem sa fim maturi, in 100o de vorbe ineficace
Ca ne place, ne place, ne place, place, place.
Foaie verde ca-s teribil 
Nah, c-o dau in incredibil!