..domeniul meu 1 an are!

MULTUMESC celor care m-au gasit si pe noul blogulet, precum si noilor comentatori la fel de simpatici si loiali ca si primii. Incet, incet ne-am strans iarasi gramajoara si ne mai dam si noi cu parerea despre una despre alta, cata-n Luna si in Soare, cum zicea poetul! Cum la fel de mare MULTUMESC este si pentru cei ce mi-au daruit acest domeniu, pentru cel care sta pavaza sa-i fie bine, sa-i mearga SEO si modulu’, aspectul si optimizarea, sa-i inlature toate goangele si spam-urile si multe altele, pe care eu nu le stiu dar sunt convinsa ca le face! Bloguletul care acusica, azi, ii platesc facturica pentru urmatorul anisor, ca uite, nici nu stiu cand si trece parleazul primului!
Sa fiti iubiti si plini de umor, asa sa ne tie Dumnezeu! 😀

Cu 1600 de postari pe vechiul blog, cu 150 aici, a trecut timpul. Am rasfoit zile trecute vechia locatie si am luat la rand vreo 600 de scrieri. La unele am ras sau am plans, amintindu-mi, la altele fie amintirea le-a fost tradata de memorie, fie pur si simplu, cuvintele insirate nu-mi mai transmiteau emotia de atunci. Categoric, in toate ipostazele, m-am regasit pe mine cumva. De candva. Povesti de viata, povesti traite. Repetabile povesti. Toate insa, indiferent de fundamentul pe care au fost istorisite, mi-au aratat o tenacitate pe care am descoperit-o fara ca sa-mi fie scop. Am perseverat in a scrie cate ceva. Fie de bine, fie de rau, n-a contat. Recitirea lor mi-a adus o bucurie mare. Cu adevarat imi place sa scriu. Fara stelute pe firma, fara notorietate, fara rating, fara premii, fara recunoastere. Doar de drag, cu drag.

In alta ordine de idei, cele doua experiente negative avute(una pe vechiul blog, cealalta pe acest blog) s-au incheiat asemanator. Chiar daca sursa a fost comuna, rezultatul este acelasi. Cu satisfactie (tin la spate degetele in +, sa nu se razgandeasca!), se implineste o luna si jumatate de cand si liliaca ratacita aici si complet gresit dar intentionat directionata, a disparut dintre Ip-uri si mai ales din vizitele numeroase dar afisate. Poate, stiti voi „De Carciun, fii mai bun, Fii adeeevaraaat!, poate ca ce nu stie crede ca nu se intampla, poate ca… habar n-am! , dar, DAR  mi-a facut si de venit, n-a mai trecut! Duca-se!

Tragand o linie si socotind, cum spuneam si mai sus, imi place sa scriu. Si-o fac cu meraki(cuvant grecesc care inseamna a pune toata esenta a ceea ce esti -suflet, creativitate, dragoste- in ceea ce faci). Si cred ca asta conteaza cel mai mult pentru fiecare dintre noi. Sa facem cu dorinta, pasiune si daruire ceea ce facem, astfel, totul se transforma in bucurie si dragoste de viata.

Si, zic eu, ele ne dau aripi sa zburam cat mai sus si cat mai departe.