…si deprinderi lumesti.

Plec intr-o zi, la o firma, de prin sudul tarii. Privata, stalp si stapanire fiind o cucoana apriga dar de treaba si cu nu prea multe fite si maimute la cap. Trebuia sa haladui la ea in curte vreo 2 zile. In prima zi, treaba s-a sfarsit aproape de lasarea intunericului, vara fiind. Mai ramaseseram in locatie, eu, Haralambie- omul de incredere al patroanei si patroana. Toti 3 in fata unui vraf de acte si dosare. Obositi si lihniti de foame am consimtit sa lasam si pentru ziua urmatoare, ce mai era de facut. 

– Te duci cu omul la restaurant, ia de aici 300 de lei ca asta-i bugetul, si va omeniti si voi. Mah, Haralabie, sa nu uiti mah, sa-mi aduci factura, ai auzit?! o aud si eu pe patroana chit ca eram dincolo de usa.

Haralambie ma duse la un restaurant oarecare. Bani aveam, foame aveam, sete si d-aia, obositi eram. Mancam fiecare cate un fel, cu salati si paine, dregem pe gat sa nu se strice 50 de vodca si aia de doua ori, ne trage linie la restaurant la 139 de lei.

Numa’ ca-l vad pe Harlambie ca face semn sa plece ospataritei dupa care se apropie de urechea mea si cu naduf zice:

– Dooom”nu inginer, nu pot, bre! Trebuie sa ma consumam ceva! Nu am cheltuit nici jumate din bani!

– Mai nene, ma trezesc si eu vorbind ca omul, daca ne-a ajuns, care-i problema?! Duci banii inapoi maine dimineata si gata!

Atata mi-a fost ca lui Haralambie i-au iesit ochii din orbite si cu glas sacadat de emotia maniei, replica:

– Io daca-i duc banii inapoi patroanei, imi cad mainile dooom’nu inginer! Mi se usuca ca vrejurile, am doi copii de crescut! Nu pot sa fac una ca asta nici daca ma tai aici, in restaurant!

Si Haralambie, s-a descurcat. A cheltuit pana la ultimul banut. Mi-a adus mie o punga cu bomboane, vreo 5 cutii, si-a luat el 3 si cate o sticla mica de vodca la fiecare.

A doua zi, aceeasi poveste. Seara, patrona a mai cotizat cu inca 300 de lei.

In fata restaurantului, inainte de intrare, Haralambie se intorce si-mi zice:

– Dupa isprava de ieri, l-am chemat si pe nunul meu. Sa bea si gura lui un coniac, ca asta nu-i bautor, ca noi, de vodca.

Eu mi-am comandat la fel ca in seara de dinainte. Nanasul, nu. Doar coniac. 1, 2…5. Haralambie atent sa nu depaseasca cota ii zice ospataritei sa-i spuie socoteala. 320. Si s-a albit Haralambie.

Se uitara pe ce-au consumat si nu mica i-a fost mirarea lui Haralambie cand a vazut ca nanasul numai de al mai scump coniac comandase, si, fara se se mai incurce direct cate 100!

Nanasul, ca sa fie clar si scos din calcul, zice:

– Finule, io am venit invitat, io n-am un ban la mine! Nu stiu, nu ma intereseaza! s-a ridicat de la masa si dus pe 3 carari fuse.

PS.Povestirea-i dintr-o alta gura si-a altuia intamplare. M-am ras cu lacrimi si sper c-am reusit s-o redau in toata splendoarea ei.