…şi ai lui să-şi ia tradiţia, draqului…!

Dau ieri, în maşină, drumul la radio. Hruşcă…cânta aşa cum ştie el să cânte. Din toată inima, din fiecare fibră a sufletului, rezonând cu fiecare notă în contradiţie şi total opus sărăciunii şi spelbei podoabe capilare. De câte ori îl aud cântând, chiar şi a 47-a oară, în al 47-lea an, mi-e drag şi-mi umple sufletul şi mintea de senin, de iarba verde de acasă, de susur de izvoare, de imaculatul omăt vărsat peste munţi şi văi, de dor şi pioşenie, de noi şi de cei dragi. De Crăciun. De mama. De părinţi. De tradiţii şi strămoşesc.

Şi când mintea mea a cuplat la „tradiţii” mi-am adus aminte că el, şi încă vreo doi-trei cântăreţi de colinde sunt mult prea în bătaia de joc şi asta de câţiva ani buni. Şi, în primă fază, m-am gândit cum e, ca OM, cu har şi dar…să fii bătaia de joc a atâtora?! Cum e să nu fii greşit cu nimic şi totuşi să fii în perpetua batjocură şi miştocăreală….

Ca de obicei, despic firul în 4 spre 16. Ce-i reproşează lumea lui Hruşcă, Fuego şi încă la vreo doi?! Că nu cântă bine? Că versurile îi sunt stranii sau groteşti? Ce cântă nu-i din moşii-strămoşilor?! Ce anume îi reproşează lumea DAR care să ţină strict de persoana lui…?

Când vrei să ucizi o aspiraţie din capul mai multora, atunci naşti pardigme. Aspiraţia continuităţii dată de tradiţie, de identitate, de reuşite şi realizări istorice trebuie să dispară. În spiritul lui Caragiale şi notă patetică, s-ar numi patrotism. Dragostea de ţară şi origini, neicuşorule! Or, acest lucru, identitatea, încurcă globalizarea…iar globalizarea ne vrea, pe toţi, o apă şi-un pământ, fără de idei cu pământul propriu şi sfânt.

Ca să rupi un neam de tradiţii, să-i desţeleneşti sufleteşte îţi trebuie ignornaţă multă şi acolo unde ea nu izbuteşte trebuie revărsat paharul. Adică, saturaţia. Ignoranţa şi saturaţia merg mână în mână pentru desfiinţarea bob cu bob a oricărui neam. De ignoranţă s-au ocupat cu temeinicie şcolile şi corporaţiile. Una bramburită, alta englezită şi procedurată. De saturaţie …s-a ocupat întreaga medie şi cei ce ar fi avut obligaţia promovării valorilor şi care nu şi-au făcut datoria şi pentru neamul ăsta ci doar pentru interesele celor care i-au plătit. Şi saturaţia s-a realizat în mod consecvent prin prea multă şi prea puţini. Prea multă difuzare, un copy/paste pe toate canalele a celor câţiva prea puţini. De ce oare, în atâţia ani, nu s-au mai ridicat şi alte voci ce vor şi au har de urare şi colind?! Din atâtea emisiuni americanizate văd că ţărişoara asta a fost şi este plină de voci capabile să ne aducă bucuria Sărbătorilor…Şi nu, nu cred că ei nu ar fi vrut!

Dincolo de Hruşcă, Fuego, eu cred că se vrea altceva. Da, suntem din ce în ce mai multe îndividualităţi sub formă de numere şi mai puţine naţii…cărora le trebuie dată cu guma pe creiere să nu se mai identifice cu nimeni, cu nimic şi cu atât mai puţin c-o bucată de pământ, o istorie, o tradiţie.