…martoră la un alt apus.

De Buna Vestire. Şi iar m-am simţit o norocoasă.

Cu cât timpul a trecut, cu cât schimbarea culorilor era mai evidentă, cu atât, magic, am înţeles ce însemnă „fabulos”.
Câtă magie, câtă măreţie, câtă eternitate şi în acelaşi timp cât efemer, câtă viaţă, câtă dragoste e într-un arhicunoscut apus.
Cât suntem de mici şi neînsemnaţi în faţa unei asemenea revărsări de forţă, cât suntem binecuvântaţi cu darul raţiunii, a conştentizării a Totului din jurul nostru.
A frumosului, a nemărginirii, a repetabilităţii dar a unicităţii.

Într-o vizită. Gândurile copleşite din timpul câtorva instantanee.