…cana cu cafea…
Fapta, care la momentul insiruirii cuvintelor, e deja istorie. Stateam la o poveste de vorba. Nu pot sa spun unde m-am pierdut din sirul povestii, pot spune ca ochii mi-au alunecat, fragmentand gesturile, la modul cum celelalte persoane isi savurau cafeaua. Niciodata nu m-am gandit, pana azi, din cate bucati de gesturi se intampla. Cesti de cafea aburinde, dimineti somnoroase, relaxarea unei discutii. Ochi, guri, fete, maini, freamăte de nari, pulsatii de vene pe timpane. Si ea, cafeaua noastra cea de toate zilele…raspandind mirosul ei fiebinte. Priviri. Lenese, pierdute, pofticioase, contemplative, vesele, deznajduite…urmarind joaca aburului.
Sunt multe moduri prin care apuci o cana. Cu mana, cu ambele maini. O simpla agatare doar de toarta, o agatare de toarta si sprijinirea restului de degete pe cana, apucarea cu doar doua(3) degete a canii de deasupra, etc, pana la imbratisarea mainii in jurul canii sau a canii cu intreaga mana. Sunt moduri diferite de a ridica cana de pe suportul pe care sta. O miscare rapida/nervoasa/lenta/cu oprire.
Fiecare persoana are felul unic de a atinge, cu gura, cana. O paleta de senzatii prin atingere, traire. Abia, din plin, sters sau altfel, cu enfaza, cu indiferenta, cu senzualitate. Buze pline, buze subtiri. Completare cu sorbitura…Unice si pline, multiple si mici, grabite sau domoale. Inghitituri. Pastrate, plimbate, pentru o inca o clipa ori inghitite lacom. Cu sau fara mimica fetei la atingerea papilelor cu lichidul canii. Cu sau fara plescait. Cu si fara trecerea limbii peste buza, buze.
Si nu in ultimul rand, modul in care repune cana pe suport. Cu grija pentru cana, cu grija pentru continut sau cu grija pentru amandoua. Sau, pentru niciuna dintre ele.
Un exercitiu interesant.
ps. Categoric am scris(numai!) despre cum ne bem cafeaua!
– – – – – – – –
toate ca toate, dar cred că te-a plictisit rău discuţia, de ai ajuns să analizezi aşa în detaliu ritualul servitului cafelei; uite o cană de cafă şi de la mine, care sper să îţi placă 🙂
http://www.youtube.com/watch?v=RejIf4PJ88s
Calin: sunt subiecte in care mimez interesul atat de bine…cat sa nu ies din acvariu, ca altfel, ma inchin :)))
Multumesc pentru cafa! 🙂
trebuie musai obligatoriu să mă înveţi şi pe mine cum se face asta, că eu nu mă pricep deloc; dacă un subiect mă interesează la fel de mult ca moartea anului sau divorţul anului, atunci asta se vede din Tasmania 🙂
Calin: ma declupez. Pur si simplu imi scot urechile din priza si zaaaambesc…a vitica la poarta noua! :)))))))
şi eu cum ar trebui să procedez? să zâmbesc ca boul la poarta nouă? 😆
Calin: da bine si toti cred ca empatizezi! :))))
Io am văzut niscaiva diferenţă între modul de a sorbi o cafea cu vechile accize şi una cu noile accize. 😆
PS: hai, zi ceva şi despre ţigara de lângă cafea! Deja pregătesc o replică pe măsură…
Marian S: care e diferenta ? 😀
Nu zic! :)))))
PS tehnic: am folosit mai sus nişte emoticonuri. Să-mi spuneţi dacă se văd astfel sau se vede doar un text?
Marian S: se vad, ambele. un lol si o verzitura.
http://codex.wordpress.org/Using_Smilies
Marian S: salvat. Thx!
dar de cafeaua de la dozator, atit de populara, aia beuta din pahare de plastic, nu zici nimic? 😛
Miorlaupufos: nu, ca nu m-am gandit la provenienta ci numai la desfasurarea actiunii de a bea cafeaua 😀
Jumate din viaţă am râs de băutorii de cafele: neşte vicioşi… Dacă se ţin şi de ţigare – e balet necalificat! Apoi am constatat că mă amuz cam solo şi, minoritar fiind, am de pătimit. Aşa că mă joc şi eu acum, ca oamenii mari 😉
Iulian: Ceai(vin, apa,orice), bei? 😀
Ei bine, ritualul e acelasi :))