Uneori dramatic. Si, nu in bine. Nu stiu de cine e mai rau, de ei insisi sau de cei care-i inconjoara?
9 comentarii la “oamenii…”
Ana lu’ , pana la urma nu cred ca e important cine a influentat. Fiecare suntem responsabili de propriile schimbari de caracter. Nu putem da vina pe altii. E o adaptare la mediu mai neconventionala. Schimbarile acestea nu se fac fara voia noastra. De aceea, eu nu cred in acorda cuiva a doua sansa, decat in situatii exceptionale. Cine a facut ceva, rau, gresit, reprobabil, va ma face pentru ca e in structura sa. A doua sansa, este, daca vrei, pentru sufletul tau, ca sa ai constiinta impacata ca ai luat decizia cea buna in privinta persoanei respective.
Gabriela: nu ma gandeam la motivatie, ca si eu ca si tine cred, ca nu mai conteaza. Ma gandeam la ce implica schimbarea in relatia cu sinele si cu cei din jur.
Eu cred ca e o adaptare la mediu pe fondul propriei constiinte. Oamenii invata ceva numai daca vor iar asta se face in mod absolut personal. Cu exceptia situatiilor extreme, ei se adapteaza dar au senzatia ca s-au reinventat pe sine. Totul se produce pe fond personal. E un subiect amplu, dar in mare, acestea sunt ideile.
Gabriela: da, asa este. Sau cum spun si eu, nicio samanta nu poate rodi decat acolo unde gaseste pamantul bun.
Privind o anumita situatie, ma uit la ambele baricade. Amandoua considera ca au dreptate, si, in incrancenare, au pierdut din vedere punctul de unde se mai puteau intoarce.
Aici e musai sa o citez pe sora mea:” am mintit atatde bine, incat am ajuns sa cred si eu ca asa e!”
Gabriela: sau nu. Doar ca sunt surzi.
La multi ani!
…hai ca ma bag si eu in vorba…
oare nu va parut niciodata rau pentru cineva caruia i-ati refuzat o a doua sansa…
cuiva care a avut puterea sa se schimbe (din nou in bine)…poate tocmai pentru ca cineva nu a vrut sa-i mai dea o sansa…
nu cred ca sunt oameni rai din nastere(inafara celor bolnavi)
daca ar fi atat de simplu „sa vrei” sa fi rau atunci ar trebui sa fie la fel de simplu „sa vrei sa te schimbi in bine”
ca sa-ti dai seama ca esti bun sau ca trebuie sa te schimbi, trebuie ca cineva sa fie rau, sau chiar tu sa vezi cealalta fata a monedei…fara antagonisme am fi toti niste clone
si ma refer mai ales la tinerii zilelor noastre, invadati de informatii si tentatii si la adultii de azi „manati in lupta” de interese personale
nu stiu…ma gandesc…adulti de azi, in mijlocul carora se formeaza adolescentii, nu mai sunt aceiasi de acum 20-30 de ani, nici ca principii, nici ca siguranta morala, materiala sau civica.
nu cred ca „intoarce si celalalt obraz” sau „crede si nu cerceta” mai pot fi sfaturi pentru cineva
viata ne schimba, nevoia ne schimba invatandu-ne(bine sau rau)…
…dar…”pana nu dai cu capul de pragul de sus, n-ai sa-l vezi pe cel de jos”
deci…daca mai primesti o sansa, o sa vezi si pragul de jos, altfel ai fi mort…
parerea mea…
Gabyral: e corect si ce spui tu. Depinde de felul si alegerile fiecaruia.
Ana lu’ , pana la urma nu cred ca e important cine a influentat. Fiecare suntem responsabili de propriile schimbari de caracter. Nu putem da vina pe altii. E o adaptare la mediu mai neconventionala. Schimbarile acestea nu se fac fara voia noastra. De aceea, eu nu cred in acorda cuiva a doua sansa, decat in situatii exceptionale. Cine a facut ceva, rau, gresit, reprobabil, va ma face pentru ca e in structura sa. A doua sansa, este, daca vrei, pentru sufletul tau, ca sa ai constiinta impacata ca ai luat decizia cea buna in privinta persoanei respective.
Gabriela: nu ma gandeam la motivatie, ca si eu ca si tine cred, ca nu mai conteaza. Ma gandeam la ce implica schimbarea in relatia cu sinele si cu cei din jur.
Eu cred ca e o adaptare la mediu pe fondul propriei constiinte. Oamenii invata ceva numai daca vor iar asta se face in mod absolut personal. Cu exceptia situatiilor extreme, ei se adapteaza dar au senzatia ca s-au reinventat pe sine. Totul se produce pe fond personal. E un subiect amplu, dar in mare, acestea sunt ideile.
Gabriela: da, asa este. Sau cum spun si eu, nicio samanta nu poate rodi decat acolo unde gaseste pamantul bun.
Privind o anumita situatie, ma uit la ambele baricade. Amandoua considera ca au dreptate, si, in incrancenare, au pierdut din vedere punctul de unde se mai puteau intoarce.
Aici e musai sa o citez pe sora mea:” am mintit atatde bine, incat am ajuns sa cred si eu ca asa e!”
Gabriela: sau nu. Doar ca sunt surzi.
La multi ani!
…hai ca ma bag si eu in vorba…
oare nu va parut niciodata rau pentru cineva caruia i-ati refuzat o a doua sansa…
cuiva care a avut puterea sa se schimbe (din nou in bine)…poate tocmai pentru ca cineva nu a vrut sa-i mai dea o sansa…
nu cred ca sunt oameni rai din nastere(inafara celor bolnavi)
daca ar fi atat de simplu „sa vrei” sa fi rau atunci ar trebui sa fie la fel de simplu „sa vrei sa te schimbi in bine”
ca sa-ti dai seama ca esti bun sau ca trebuie sa te schimbi, trebuie ca cineva sa fie rau, sau chiar tu sa vezi cealalta fata a monedei…fara antagonisme am fi toti niste clone
si ma refer mai ales la tinerii zilelor noastre, invadati de informatii si tentatii si la adultii de azi „manati in lupta” de interese personale
nu stiu…ma gandesc…adulti de azi, in mijlocul carora se formeaza adolescentii, nu mai sunt aceiasi de acum 20-30 de ani, nici ca principii, nici ca siguranta morala, materiala sau civica.
nu cred ca „intoarce si celalalt obraz” sau „crede si nu cerceta” mai pot fi sfaturi pentru cineva
viata ne schimba, nevoia ne schimba invatandu-ne(bine sau rau)…
…dar…”pana nu dai cu capul de pragul de sus, n-ai sa-l vezi pe cel de jos”
deci…daca mai primesti o sansa, o sa vezi si pragul de jos, altfel ai fi mort…
parerea mea…
Gabyral: e corect si ce spui tu. Depinde de felul si alegerile fiecaruia.