…(si ne)potrivite.

Pentru ca, de cateva zile, tot am parte de ele. De la diferite persoane. Cunoscute sau necunoscute. Adunate sau spontane. Extreme.

Ca tot omul, ma surprind. Si, raspund. In functie de gradul de auto-control(care si el e in functie de o gramada de factori, si factorii de circumstante, si tot asa). Orice reactie genereaza la randul ei o contra-reactie. Si cand nu faci/nu spui nimic, tot un tip de reactie e. Indiferenta e o reactie. Pentru celalalt.

Si daca pe mine reusesc sa ma deslusesc, nu intotdeauna cu intelegere, si daca pun in mod obsesiv intrebarea „de ce” pana identific toate variantele(si cele care nu-mi convin) cat poate sa le cuprinda mintea mea, le cern pe cele valide de cele neverosimile, ei bine, procesul asta, cu intrebari din aproape in aproape, il execut si pentru altii. Categoric, probabilistic vorbind, oricata logica si cunoastere as avea, e cert ca nu pot stapanii toate aspectele conjuncturilor cu atat mai mult, in cazul altora. Timpul este cel care imi demonstraza care din variante a fost cea reala. Asta in cazul in care am fost capabila sa o vizualizez mental.

Ieri, vorbeam cu o prietena despre o stupizenie de reactie a unor persoane oarecare. Aparent, in front line, reactia lor ar fi trebuit sa ne genereze noua(mie si prietenei), ca raspuns, o stare de furie generatoare de frustrare, etc. Cum stiam ca relationarea ramasese undeva in coada de peste, nici nu ne iubeam dar nici cu caramizi in cap nu ne dadusem, interactiunea cu acele persoane- directa sau indirecta- nu mai avusese loc de cel putin 8 luni de zile iar preocuparea mea mentala asupra lor a fost in tot acest timp = 0, intrebarea „de ce” m-a facut sa zambesc. Ceea ce am si facut, impartasindu-i si prietenei motivatia simpla.

Aseara, am intalnit om(pe care l-am vazut prima oara in viata mea) cu un mare necaz(de care aveam sa aflu dupa 5 minute de interactiune). Avea nevoie de o defulare, intamplator, ne-am iesit in cale unul altuia. Datorita felului meu de a fi, a rotitelor ce mi se invart, intre cele doua intrebari fundamentale(pentru mine), respectiv „de ce” si „cum”, am fost salvata de o situatie ce putea degenera. Si categoric, nu in bine ci in foarte urat.

Dincolo de ”de ce”‘ ne aflam fiecare dintre noi. Cu secretele noastre cele mai ascunse care ies la suprafata, prin cele mai banale gesturi, ganduri rostite sau insirand randuri. Reactiile noastre ne fac sa fim carti deschise pentru cei din jurul nostru.

ps. da, asa e, stiu ca si articolul asta e o reactie. Raspunul la „de ce”, e unul din cele k luate cate n, variante. Sau, poate nu.