darul si …

…menirea mea.

Acum 16 ani, intr-o sambata, cand cerul cernea fulgi mari si grosi. Inserarea avea sa mi-o aduca si pe Ea.

Mica mea cea Mare

In dimineata asta am cautat o poza pe google imagini. Am cautat „timpul”. Asta a fost cuvantul in care mintea mea a ingemanat toate gandurile de mama, de fiinta umana. Ochii mi-au picat pe una din fotografii. Dupa ce-am deschis-o, am inteles ca nu intamplator mintea mea a selectat si sintetizat intr-un singur cuvant- o notiune, de fapt, toata aventura mea pe acest Pamant.

Pentru ca, nu-i asa, ca are totul in ea? Radacini, dezvoltare, zbor, cer. O reprezentare exceptionala intre Vazut si Nevazut. Intre Real si Crez. In Lumina si sub cupola Timpului ce ne este dat. Povestea fiecaruia dintre noi. In care ne aflam, fiecare in etapa lui.

timpul

14 comentarii la “darul si …

  1. Alu, sa iti traiasca fetita, sa fie sanatoasa si cu noroc in viata!
    Aventura pe acest Pamint nu s-a incheiat, chiar daca MIca i-a dat un rost 🙂

    • Lucian:multumesc! Asemeni, iti urez 🙂
      Menirea…menirea are mai multe paliere. Dumnezeu m-a facut femeie in primul rand, apoi, cu ajutorul Lui, au aparut si altele sau celelalte. La unele, mai am destula treaba.

  2. Sa-ti traiasca frumoasa ! Ii doresc sa-si indeplineasca toate visurile, sa calatoreasca mult si…sa citeasca mult,ha,ha,ha…

  3. hehehee, ce frumos ai scriiiiis! Și imaginea îmi place mult!
    Am ajuns târziu pe aici, dar știi că gândul meu mereu sincer. Să-ți trăiască Mica și să te bucuri de tot ce aveți împreună 🙂

Nu Se Permit Comentarii.

NU se permit comentarii !