…levantica?!
Ce le-am pus io, in fripturica?!
Cam asta-i intrebarea. Cum de am ajuns la dilema asta existentiala?! Nu foarte greu, ba as spune, mi-a fost de-a dreptul fara urma, spre deloc, de cuget si chibzuiala. Ceea ce n-a durut si nici n-am bagat de seama plantandu-le una langa alta in minunatul si improvizatul ghiveci. Cum peste iarna acoperite de zapada, pana peste marginile hardaului de plastic fara vedere la radacini si cum niciuna n-a dat semne de infloreala ci doar de verde monoton si tern, cu dunga pe mijlocu-i subtire, cu acelasi miros la zdrobirea intre degete, ditamai tufa a fost folosita cu succes…
Degeaba le-am cercetat si p-o parte si pe alta, si la stanga si la dreapta de radacina si tulpina, n-am reusit decat sa ma adancesc si mai mult in mister si argumente. Rozmarinul imi tine de cativa ani peste iarna…levantica nu prea. Deci, ce-a ramas, ghici, ghicitoarea mea?!
Dincolo de mister, o neliniste de gospodina mi-a dat ghes. Ce-am mancat si cate bube (l-)am facut? Repede la gugalici! Deci, da. N-au facut molii pe dinauntru si nici nas infundat n-au avut! Somnul le-a fost adanc si lin si cu proprietatile ei antiseptice…s-au si dezinfectant la maţe. De unde concluzia simpla e ca de rau n-a fost si mi-am recapatat increderea in talentele mele culinare (hmmm, aproape de curative)!
Solutia salvatoare a venit la ghiveci de Real. Cu rozmarin. Altul de folosit pana cand, peste vara, tufa din gradinuta o da semne…ori de flori contra moliilor ori de aromatica de fripturica si alte uleiuri facute in casa.
Un lucru e clar, dupa ce m-oi lamuri. Never ever, n-o sa le mai plantez una langa alta!
Ps. Puiul cu ce-a fost, chiar si levantica, a fost de fiecare data, delicios! Bine, ca nu le-a provocat, niciunuia, vreo cufureala! 😀
Cele doua seamana bine la frunze, dar au alt miros. 🙂
Oricum…amandoua sunt comestibile siiii bune la fripturica. 😉
9: jur ca-mi par cu acelasi miros! Am luat o frunzita din cea de la Real, am luat si una din curte…la fel. Ce ma pune pe ganduri e ca aia din curte e din tufa unde ar fi fost levantica 😀
Asa ziceam si io…teoretic, practic, nu reusesc deloc sa le diferentiez. Poate am dreptate si-o fi acelasi lucru, om vedea ce flori or face: tuguiate sau mai plate… :))
Clar, numai io…puteam sa! :))))))))))))))))
Doamne, ce-am mai ras :))
Hipocrate avea dreptate. Friptura chiar avea valente terapeutice :))
Simona: da, mai ales cand da de o gospodina ca mine! :))) Desavarsita! :)))))
Buna dimineata, Ana lu’ 🙂
In poza a doua, in stanga cum te uiti, este rozmarin si in dreapta este levantica.
Rozmarinul are frunzele mai lunguiete, mai verde inchis, spre deosebire de levantica…ea are frunzele mai albicioase, un verde albicios, are aglomerare de frunze la varfuri unde vor veni florile.
Ceea ce ai tu in jardiniera este levantica, ea se vede. Daca ai doua radacini, ramane tu sa le desparti si identifici.
Eu am doua levantici si-s diferite, dar miros la fel, le am in curte, o sa pun poza cu ele pe blog. Rozmarin nu am reusit din samanta, iar la ghiveci, s-a pierdut iarna, trebuie cumparat acum si pus direct in gradina.
Nu am stiut ca frunza de lavanda este comestibila, mersi ca mi-ai zis 🙂
Pa, pa!
Elisa: la tufa din gradina, am dubii cu toate ca inclin si eu sa cred ca-i levantica. Acum ca s-a dus zapada, pare sa fie tulpina din dreapta unde am plantat, sigur!, levantica. Imi e totusi greu sa cred ca s-a facut asa stufoasa…si seamna al naibii de bine cu aia de-am cumparat-o…
Si asta de-am cumparat-o e cam albicioasa…d-aia nu prea stiu ce sa cred.
Oricum, am rozmarin clar separat…si-oi vedea ce infloreste in ghiveciul din gradina :))
Multam mult! 🙂
Eu cred că era şofran… 😳
Ora de biologie la şcoală. Li se explică elevilor ce e aia vrabie, ce e acela piţigoi şi li se arată pe planşele cu păsări.
[Nota: seamănă extrem de mult între ele]
A doua zi este întrebat Bulă: care este vrabia şi care este piţigoiul?
– Doamna profesoară, pasărea aceea de lângă piţigoi se numeşte vrabie. 😯
Marian: cam asa! :)))
daca era levantica, poti patenta reteta. :)))
Belgi: a fost levantica 😀