…pungutele mele cu aurolac…

Adevarul  meu este experienta mea.

Imi apartine.

Amintiri, amintiri, amintiri. Cu fiecare zi de ieri, cu fiecare secunda trecuta de azi. Un soi de rezerva pentru mai tarziu. O forma de supravietuire, pentru mintea cea de maine.

” Cele rele sa se spele, cele bune sa s-adune.”

Perfect adevarat. Caci, noi oamenii asa facem. Pe cele frumoase si bune, nu le mai prelucram, le sedimentam, asa, in stare pura, nealterate. Pe cele rele, ori le traim razand, ori gravi, le ducem povara cu toata greutatea fatalismului. In timp, cumva, le desaturam raul si tot cumva, crestem concentratia binele, le stingem ca pe bicarbonat cu zeama aducerilor aminte numai a pasajelor, din ele, a celor vesele si hazlii. Amintirea doar a ceea ce vrem. Ca sa adunam, colo, in pungutele alea, pe care ulterior, cand le deschidem, boarea sa ne cuprinda a dulce si suav. A iubire de viata ce ne-a fost. La timpul potrivit sa putem spune: am trait-o si p-asta! Am facut-o si p-asta!

Asa le asez, acolo, in rastelul memoriei. Si, ma stradui ca asa sa ramana! Si, daca e cazul, ma arunc cu lancile revoltei ca sa le ocrotesc. Ca timpul si in viitor, sa fie creator de alte pungute parfumate. Chit ca de undeva, de dincolo de nostalgie, e pustiul plini de ciulini din fiecare experienta traita. Si urmele cicatricilor. Dar nu le mai contorizez, sunt urmele unei vieti traite si semnele a ceea ce m-am impotrivit sau am vrut sa fiu/sa fac. Indiferent de interventiile ulterioare nu las pe nimeni sa ma faca sa le transform din plenitudine in regret. E viata mea si-a regreta, in cazul asta, e sinonim cu dezicerea de mine, de ceea ce am fost sau de ceea ce am vrut. La momentul t, din ratiunea x sau contextul y. Mai mult decat atat, regretul naste frustrare, iar frustarea te tine cu pumnii stransi si maxilarele inclestate, cu mintea in intuneric si ratiuni plumbuite. Cu frica si reticenta. Unde nu exista lipsa de teama nu exista curaj. Unde nu mai exista curaj, nu mai exista viu.

Asa imi plac. Asa le vreau. Amintiri aurolac. Cu parfum si visare. Cu gol in stomac sau zbatere de fluturi. Cu dar si har. Cu zambet tainic presarat cu caldura duiosiei. Cu nebunie si indrazneala. Cu gustul izbandei vietii asupra mortii.

Amintiri, amintiri, amintiri. Frumoasele mele amintiri.