…cu banul pe destin calcand…

Destin scurtat?!

Pai, daca nu e de la zaharul, e de la nu stiu ce vaccin, daca nu-i de la vaccin, e  de la nu stiu ce carne cu ma mir ce urma, daca nu-i nici carnea, e nu stiu ce leguma,  daca nu e de la leguma, e de la nu stiu ce boala cu N, iar daca scapi si d-asta in incapatanarea ta de a trai si de a consuma din rezervele pe sponci ale acestui Pamant atunci …nu-i problema, gasim noi ceva pe care sa-l experimentam pe pielea si viata ta! etc. Destinul e azi. Acum. Asta e tot de ceea ce mai dispunem.

Nimic din ceea ce stiam nu mai exista. Nimic nu mai e la fel. Acolo unde nu e chimie de sinteza produsa in laboratoare ultra performante, nu mai e nimic. Ce-ar trebui sa facem? Reintoarcerea la Natura, in Natura. Dar nici asta nu e posibil pentru ca ceea ce noi credem ca avem in cutia craniana pe post de creier e deja sinteza de melasa. Care nu ne lasa. Amestecul ne pluteste in comoditate si in ultraperformanta tehnologie ajunsa la nivelul maselor. Asa ca singurul lucru pe care-l facem, incepem sa ne ferim. Si d-aia, si d-aia si d-ailalta. Si, in final, unul de altul.

Pe scurt, avem un destin. Dar nici ala nu mai e faurit de Cel ce stiam ca o face. Uneori cred ca Dumnezeu, dragul, nici el nu mai pridideste sa ne randuiasca destinele de cati altii L-au dat la o parte si o fac in locul Lui!

Caci, pentru ban cu banul pe destin calcand…

L-am ridicat pe necuratul din mormant!