…cu ochii verzi.
Casă. Acasă. Altceva decât locuinţă. Altceva decât acoperiş deasupra capului. Altceva. Un altceva pe care-l găseşti oriunde în lumea asta cu condiţia să te simţi acasă, nu numai ca locul să-ţi aparţină cât tu să aparţii locului. M-am mutat de destule ori, dar sentimentul că aparţin locului nu l-am avut decât de două ori. Pe celelalte, doar le-am adus în stadiul de „casă”.
Adun poze. Multe. Dintre ele, am selectat câteva. Să fie cu ochii mari şi verzi pline de viaţă şi mirare. Peste care să se lase încet pleoapele danteluţelor albe şi vechi. Din contrastul lor să se lase liniştea şi să îmbie a tihnă. Case cu ochii verzi. Pentru că aşa îmi plac. Sau poate că, aici din mijlocul Oraşului Betoanelor, ajungi să apreciezi şi sa-ţi doreşti verde. Sau poate că, prin ochii verzi ai caselor, mi-ar plăcea să cred că altfel se vede lumea.
Case …case cu ochii verzi, pe care le-am strâns de-a lungul timpului.
Frumoase imagini, acasa e locul in care -ti gasesti linistea si intri in vibratie cu sufletul tau care sta in fiecare ungher al casei,asteptand sa te regaseasca.
O zi senina, plina de liniste si armonie.
Vasile: exact asta e esenta.
Multumesc, asa sa-ti fie si tie ziua! 🙂
Câteva dintre „casele” astea-mi fac de-a dreptul cu ochiul. Până la urmă, nici nu-i așa de costisitor să le-nverzești; la suprafață, că restul e chestie de suflet.
Silavaracald: nici costisitor si nici imposibil. Da, sunt frumoase 🙂