…locul unde dacă n-aş fi fost, ar fi fost o mare pierdere pentru viaţa mea.

Meteora înseamnă „locul suspendat în aer”. Am ajuns la înserat. Numai la lumina puternică a farurilor de camion, ici-colo, imensele pietre îşi conturau maiestatea. Cazarea ne-am făcut-o la pensiunea minunată a Mariei şi a lui Manolo(da, sâc! 😀 ). De peste 50 de ani era afacerea familiei Mariei, o grecoaică înaltă cu ochi albaştri. Pensiunea şi, la mai puţin de 500 de m, restaurantul pe care-l păstorea mama Mariei, unde grataragiul, dedicat şi zâmbitor, era un ardelean de-al nostru, Marius. Ne-a gătit nişte suflaki(un soi de-a dreptul la fel de ca la noi de frigărui) minunat!

Dimineaţa ne-a surprins cu adevărata privelişte. Peste drum de pensiune se afla una dintre colosalele pietre. Peretele vertical se ridica înaintea noastră. La o înălţime apreciabilă, într-o fantă făcută cândva de apa mării şi desăvârşită de vânt,  mai multe cârpe fluturau pe-o sfoară. Aşa, am aflat povestea lor. Oricine are un mare necaz, întinde acolo un însemn, astfel, necazul se spulberă, omul se însănătoşeşte sau orice ce altă pricină se îndreaptă sau îmbunătăţeşte. Singura condiţie e ca ajunsul acolo să se facă prin forţe proprii.
Meteora cu mânăstirile ei: Grand Meteore, Sf. Ştefan, Sf. Nicolae Anapafsas, Rusanu, Sf. Treime, Varlaam. Încărcatura locului este una deosebită, nu poţi să n-o simţi până în buricele degetelor. În piatră, în apă, în aer. Oriunde te întorci cu capul şi cu gândul zidul nevăzut al smereniei, al credinţei şi al Existenţei Lui sunt acolo.

Nu am făcut nicio fotografie în inimile mânăstirilor. Aş fi putut, cu toată interdicţia dar nu mi-am dorit. În faţa altarelor, icoanelor, pereţilor pictaţi de o neasemuită frumuseţe, pioşeniei şi curăţeniei spirituale, mi-am dat seama că ele şi imaginile lor se păstrează doar în suflet cu porţile inimii larg deschise.

Sfintele sărbători de Paşti ni le-am petrecut aici, în aceste locuri deosebite aşa cum ne programaserăm şi cum ne-am dorit foarte mult. Slujba din noaptea Învierii a purtat specificul locului. În Duminicii Paştelui am văzut o altă Grecia. O Grecia înviată aşa cum se poate vedea din penultima poză.
Dimineaţa, Manolo ne-a întâmpinat Hristos a Naste! (reproducere auditivă)
Adevărat a înviat! i-am răspuns.
Noi am înţeles, el a înţeles. În aceeaşi inflexiune a credinţei.

Mi-aş dori să mă întorc cât mai curând acolo.