…indiscrete pentru baietei si mai ales fete.

De curand, de trei saptamani, am primit un cadou. De care nu ma mai despart. Il port la gat din ziua cand l-am primit. Ceva anume l-a facut sa fie unul special.

Il port la vedere sau ascuns. Nu ma impiedica sa-mi asortez si alte bijuterii la tinutele mele. Si de dat jos, nu-l dau.

Resorturile noastre interioare sunt unice. Conexiunile mintilor noastre sunt unice. Privind perla, dincolo de frumusetea ei, de aspectul ei roz sidefiu, de iregularitatea formei, de marime, ea are o valoare. O valoare sentimentala si una pecuniara. In spatele valorii sentimentale stau, dupa importanta, persoana care a daruit-o, momentul, simbolistica. In spatele valorii pecuniare, un pret, un orgoliu, o apartenenta la un anumit standard social. Baleierea intre cele doua valori sau alegerea unei dintre ele ca fiind cea mai de interes depinde de fiecare. Fie cel care o daruie, fie cel care o poarta, fie cel care o priveste. Plecand de la intrebarea simpla: ce conteaza mai tare?  poti banui uneori raspunsul, cunoscand daruitorul, purtatorul sau privitorul, spre ce anume se indreapta balanta interioara dar niciodata cu exactitate si in amanunt care-i sunt intaietatile. Ba chiar mai mult de atat.

In aceste 3 saptamani, am constatat ca pentru insusi cel care mi-a daruit-o, bijuteria are un anume sens. Cu 2% corespondent din ceea ce reprezinta ea pentru mine. Pe care, din motive absolut personale si ce tin de demnitate, nu am de gand nici sa i le compromit p-ale lui dar nici se le expun p-ale mele. Ne bucuram fiecare dar separat, cum s-ar spune.

Plecand de la aceasta experienta personala, externalizand spre alte subiecte/fapte, ceea ce se intampla in spatele perlutei asteia, se cam intampla in tot. Aprecierile noastre, chiar si cele la „vedere”, pot sa aiba  laturi ascunse si mute. O vreme. Sau pana cand timpul le va scoate la suprafata. Ca unele pot stralucii ca diamantele in negura nesperantei dar altele pot slutii toate sperantele. Ca acolo, in strafundul sufletului amazonian, in jungla sentimentelor neumblate, sta esenta omului.

Ca esenta omului e cea care dicteaza in tot ceea ce facem, oricate nevoi am avea, oricate compromisuri ne stau cu mana intinsa spre noi, oricata nerabdare si nebunie am detine.

Ca pana la urma, ce ne defineste mai tare : estimabilul perlei sau inestimabilul ei?!…