…de pe umarul altuia.

Este o boala ingrata. Nu-i nici un carti, nici nu se arata decat atunci cand toate conditiile sunt indeplinite:

1. sa apara musca

2. sa se aseze pe umarul altuia

3. sa lase mici pete, aproape invizibile, pe umarul ghinionistului

4. purtatorul bolii sa se ute fix la ea.

Purtatorul bolii, odata ce, in mod fatal, a beneficiat de toti factorii, ei bine, dupa criticarea in mod si chip a mustei, acest kamicaze blestemat, are parte de un tranfer mental al „pericolului” iminent pe care l-ar putea paste si pe el. Daca i se intampla si lui?!?! Ba chiar mai mult, resimte aproape ADN-istic ca musca, aceea MUSCA defecatoare, nu mai este pe umarul altuia ci, in mod ghinionist, chiar pe al lui. Transferul nenorocirii se realizeaza, omul cu boala este aproape disperat. Simte nevoia patologica sa se apere de potentialul dezastru. Devine preventiv in tot ceea ce face. N-are nicio importanta ca nu poarta necazul altuia, n-are nici logica ca, pe langa el, nu sunt muste.

Un soi de poveste cu un drop de sare…un fel de plans pe mormant strain…antrenadu-i, insa, pe nevinovatii deveniti brusc vinovati, din jurul lui.

Din acest moment, lupta,oricaruia si a oricui cu boala este una pierduta. Numai timpul si Dumnezeu poate estompa efectele nebanuite.

Apoi…apare o alta musca…