…si alte lucruri marunte.
“The best way to find out if you can trust somebody is to trust them.”
― Ernest Hemingway
„Trust is like a mirror, you can fix it if it’s broken,
but you can still see the crack in that mother fucker’s reflection”
– Lady Gaga
Increderea cu cele doua fatete ale ei : Competenta si Caracterul. Competenta invaluie toate acele aspecte legate de indemanarea, dibacia, priceperea unui om de a face ceva. Inclusiv ca partener. Caracterul reprezinta acea latura care da siguranta ca poate face acel lucru in mod consecvent. Abia atunci increderea capata sens si consideratie.
ÎNCRÉDE, încréd, vb. III. 1. Refl. A pune temei pe cinstea, pe sinceritatea cuiva; a se bizui, a conta pe cineva sau pe ceva. ♦ (Pop.) A avea încredere prea mare în sine; a se fuduli. ♦ A crede spusele cuiva, a da crezare. 2. Tranz. (Înv. și pop.) A încredința ceva cuiva. –În + crede.
zice Dex-ul.
Si, uitandu-ma la definitia increderii, ca de fiecare data ma incanta Limba Româna. Cu valentele ei duale. Caci acolo unde te ridica, acolo te coboara.
Plecand de la prezumtia de nevinovatie, tu acorzi incredere. Vorbele te pot determina sa acorzi incredere. Te increzi in sinceritatea declarativa. Te increzi in lucruri marunte, in fapte mici pe care orice binevoitor le-ar face. Te bazezi pe persoana caruia i-au acordat incredere. Cand ai nevoie. Cand risti sa ramai in drum. In prietenie, in profesie, in iubire. Cand, cum se spune pe la noi, arde camasa pe tine! DAR… Increderea fara fapte se spulbera precum fumul in aer. In urma ramane dezamagire. In fata legii si in fata minciunii, nimeni nu te iarta de necunoastere. Si asa, se dezvaluie cea de-a doua valenta a definitiei din Dex. Diferenta dintre a crede si a da crezare. E problema ta daca acorzi incredere din credulitate bazata numai pe vorbe!
Suntem atat de labili sentimental, incat, regula de aur ca increderea se dovedeste si nu se vorbeste, o uitam adesea. Ne plac vorbele frumoase, ne plac minciunile care ne mint frumos, orice ambalaj poleios. Nu degeaba se spune ca, noi, oamenii tindem sa acceptam gratuit si jalnic, ceea ce vrem sa auzim. Cat sa nu ne spulbere povestea. Caci fara ea, cine mai suntem, nu?!
Fantastica definitie! Mai ales daca ea este privita in ambele sensuri si se declara a fi si reciproca. Tu cel care declari ca ai incredere, cum dovedesti? Tu cel care vrei dovezi, care sunt dovezile tale? Declaratia de a avea incredere in cineva este nula si neavenita daca se opreste la gardul vorbelor din varful buzelor. Sa dovedesti ca ai incredere nu poate orisicine. Pentru asta iti trebuie, in primul rand, incredere in tine insuti, stapanire de sine si mai ales sa stii cine esti. Greu, nu? Imposibil, in unele cazuri.
Octavian Paler a spus-o exceptional de frumos si eu mi-am permis s-o extrapolez in toate dimensiunile vietii noastre.
„Cine are capacitatea de a se indragosti, poate avea mereu incredere in iubire si in valoarea omului de care s-a indragostit! „
Cine are capacitatea de a fii el insusi poate avea mereu incredere in viata, in ceea ce face si da valoare tuturor celor din jurul lui!
Sunt un perpetuu indragostit, am avut incredere in iubirea mea de ieri, am incredere in iubirea de acum si in cea care va fi, am avut incredere in omul pe care l-am iubit ieri, am incredere in cel pe care il iubesc azi si in cel pe care il voi iubi maine … asta suna promitator ? 🙂
A fi tu insuti este ceva care mai mult „suna” bine, in realitate se poate dovedi „contraproductiv”, sau al draq de „contraproductiv”. Cum ar fi sa fii deschis, asa cum esti dintotdeuna, si ii spui sefului : „Va rog sa imi permiteti sa cred ca s-ar putea ca ideea dumneavoastra sa aiba o importanta decisiva, DAR …” 🙂 🙂
Glass and Iron: suna a „aruncat cu capul inainte” :))
Pradoxal insa se si poate, se si intampla si chiar daca e contrproductiv, e macar linistitor in datorie.
Spune-mi trei cuvinte ca sa trag o concluzie.
Ce e increderea?
Dumi: liniste, intelegere, onoare.