Categorii Arhiva: Oameni

Şi zacuscă

de

…se făcu.

E drept, după un an de când am cumpărat tuciul ceramic. Special pentru ea. Bună a fost(şi este) la dulceţuri. Şi gemuri. Şi zacuscă , în sfârşit, acum. Cu ciuperci. Şi fără. Şi nu, n-am folosit o reţetă anume, mai din ochi, mai după gust, mai după ureche. Că prima oară, unde mai era o urmă de proporţii, am invadat-o cu prea multă ceapă. D-acolo e altă poveste, c-a fost dreasă după gust, când cu (încă)două vinete, când cu (încă)5 căpiaţi. Testată pe papile critice şi cârcotaşe. Vreo două critici remediate. Apoi, îmborcănată.

A doua, cu experienţa în spinare, e încă la cuptor. Scade încetişor.

prima

a doua

 

Şi zacuscă 

Foicică de cicoare

de

…ce-ai făcut tu astă vară?

Când dulceaţă, când compot. În rest, nina-nina cu maşina! Adică mai nimic! Cât despre astea de toamnă…încă n-am apucat şi nici nu apuc prea curand. Nu-mi rămâne decât să zic: deie Domnul să mă aştepte bruma şi pe mine, prea ocupata bucătareasă!

ps. m-am asigurat de dulceaţa de afine dar cred că azi mai fac o rundă ca să fiu liniştită în cuget că o să fie destulă pentru câţi papanaşi vor fi făcuţi! 😀

Foicică de cicoare
Să ne umplem în cămare!

Efectul Turnului Eiffel

de

…asupra peştelui pangasius.

La masa vecină- 2 adulţi şi 2 ciumpalaci, unul de 2, celălalt de 3 ani. Nişte zgâtii pentru care scaunele de la masă nu numai că-s prea mici, dar şi cu şi ace pe ele! 4 mâini de adulţi, pe lângă cele 2 guri, clar insuficiente pentru a pondera bebeii. Mişună în legea lor, fără nicio oprelişte serioasă.

Vine felul 2. Pangasius pane.Peşte. Adică, pentru copii, ceea ce se ştie, un soi de mâncare stricată, amestecată cu cucută. Gustul peştelui ori îl deprind mai târziu, după 16 ani, ori deloc, oricătă cantitate marină şi oceanică ar găti şi mânca părinţii acasă. Peştele e din aceeaşi categorie, pentru ei, cu legumele, cu carnea şi în special cu broccoli. Nimic nu-i bun ca bomboanele, ciocolata şi pufuleţii! Aaaa, şi îngheţata, snacksurile şi altele din aceeaşi categorie.

Normal, bag un ochi să văd reacţia.

– Ce-i ăăăsta? întreabă fetiţa de 3 ani.

Mă-sa se uită la tac-su. Tac-su se uită, la fel de disperat, la mă-sa. Femeia bagă ochii în farfurie şi tace vreo 2 secunde. Eu presupun c-a făcut o rugăciune să-i vină ideea. Şi-i vine:

– Şniţel franţuzesc! E de la Paris, de la Turnul Eiffel!

Şi-au mâncat. Aproape tot. Încântaţi.