…se făcu.

E drept, după un an de când am cumpărat tuciul ceramic. Special pentru ea. Bună a fost(şi este) la dulceţuri. Şi gemuri. Şi zacuscă , în sfârşit, acum. Cu ciuperci. Şi fără. Şi nu, n-am folosit o reţetă anume, mai din ochi, mai după gust, mai după ureche. Că prima oară, unde mai era o urmă de proporţii, am invadat-o cu prea multă ceapă. D-acolo e altă poveste, c-a fost dreasă după gust, când cu (încă)două vinete, când cu (încă)5 căpiaţi. Testată pe papile critice şi cârcotaşe. Vreo două critici remediate. Apoi, îmborcănată.

A doua, cu experienţa în spinare, e încă la cuptor. Scade încetişor.

Şi zacuscă