…sta o nevasta. GREA!

Martisor. Martisor. Martisor

Cat imi era de primavara dor! 

Din categoria grea dar nu pe bec si nici la cantar.

De Craciun, De Pasti. De 1 Martie. Ca asa-i in tenis! Ma rog, la noi in casa! Activitati repetitive anual. Dumnealui comanda, io ma execut. Imi zice cate-i trebuiesc, io ma straduiesc. Felicitari, martisoare. Din fondurile casei si nu de protocol, cum se poarta la stat sau la privat. Ca asa ni se pare noua corect! Vrei sa…? Ok, o faci pe banii tai, nu cresti deficitul bugetar si nici pretul produsului/serviciului ca sa acoperi cheltuielile, evident…in numele PR-ului si al Comunicarii! Amin!

Deci, anual, sarcina e a mea. Sa le cumpar, sa le pregatesc, sa i le livrez in si la timp. Si-o fac cu drag…si mai ales cu cap, ca deh, om(oltenii stiu ca nu sunt de acord! ) sunt si io! Cu felicitarile mai e cum e daca n-am parte de vreo conversatie inteligenta(ceea ce e aproape imposibil)…dar cu martisoarele…e! E! Ehe-he! Ca Eeeee!

Pai, hai sa vedem! Martisoarele, nu se dau barbatilor sau, cel putin, nu e obicei local. Aha! Deci altor femei! De aici… Cum sa faci, ce sa alegi…sa nu aiba tendinte si nici sa-ti rascoleasca matele de oaresce ”invidie”‘…ca nah, ce-si face omul(muierea) cu mana lui(ei)…stiti voi cum se numeste!

La tarabe cu mine. Ma uit la comercianti, mai intai. Cantaresc gradul de discount care i se citeste in ochi. Ohoho, credeti-ma, sunt AS si Popa de Trefla! Ma uit, apoi, pe taraba. Caut cu febrilitate „‘opacul”‘. Sa nu transmita nimic! EXACT! Nimic! Sau aproape nimic, in afara de simbol! Cum s-ar spune: A venit primavara! Asa, si?!

Stiuuu, sunt teribila si minunata! 😀

Deci, ma uit si caut. Cand gasesc exact ce-mi trebuie, atunci purced la conversatie si tocmeala. Mai lasa jupane, mai da stapane! Nu ne intelegem, atunci trec la: Poate vrea domnul, poate domnul sau poate vrea doamna! Ieri, n-a fost cazul. Punct ochit, punct lovit. Martisoare adecvate, snururi si pungute aferente. Cu tot cu juma de metru de perle drept bonus, niste minunatii de purtat in budoar ca incep de unde trebuie si se termina fix la sens si cale!(pun poza, categoric, da! 😀 )

De dimineata, insa, treburile au fost in toi. Toiul aranjamentelor in vederea predarii spre expediere, beneficiarelor. Ca doar nu fac IO treburile pe jumatate!

Si-am incalecat pe-o matura ,aaaa, pe-o sa si v-am spus povestea mea! Nah!

O Primavara frumoasa tuturor!

(daca vrei sa citesti marcheaza teritoriul urarii! 😀 😀  )