…de copilot.
– Ce scrie acolo pe panou? Unde suntem?
Boabă de rusă n-am făcut. Cu atât mai mult, boabă de bulgară, nu s-a strecurat! Mă uit la panou, el trece pe lângă maşină şi rămâne-n drum, eu gânditoare la 120 la oră.
– Ce scria? Ce scria?
– Fundiţe şi zero barat! zic plină de entuziasm.
Oleacă mai la vale, depăşind Bulgarită, rapiţâtă şi liliacâtă la care m-am zgâit tot drumul, în ţara lui suflaki, ţipuro şi ţaţichi, alte indicaţii preţioase aveam să dau şi numai atunci când nu bifam pe-o listă fix cu ce plante şi cu ce flori, de pe marginea drumului, o să umplu portbagajul la întoarcere.
– Unde suntem?
– La Pi, Delta, Alfa şi Omega! Asta-i drumul bun, parol!
Am vaz’t si nesthe sticloantze; in continut vreau sa zic
Si tare m-am bucurat de lovitura …epifaniei 😀 ; dom’le, zic, fix din alea corecte si reciclabile sunt.
De sticla, adica 😛
WhiteWolf: asa e! Exact pentru epifanie si reculegere! Pline cu mir de 5 stele! :))
GPS? Sau nu avea prea mare farmec drumul? Frumoase poze! Sa aveti parte de vreme buna !
Sofia: evident ca Ioana de la GPS ne-a orientat tot drumul :)))
Totusi, trebuia cumva sa ma tina vigilenta ca altfel imi intra musca in gura de la peisaj :)))