…ca nu ti-e bine!

Da, mai, da, trasei cu urechea la vecini, cat captam ca soparla niscai ultraviolete d-ale nasoale la ore de maxima audienta!  In spatele amplasamentului nostru prosopistic, doo familii. Ele in apa, ei pe bere. Dupa cum decurgea conversatiunea, unul naiv, celalalt de-al „lor” avea sa se arate ceva mai departe.

Naivul se plangea de nu-s ce situatiune, parte pierduta cat ma cremuiam vartos si plina de responsabilitate, cu factor 20. De la Nivea. Intre cateva organe scoase si bagate, tipice si mioritice, naivul sorbea cu patos din sticla de bere. „Mititica” din apa ii facea cu mana, in semn ca nu s-a inecat si nici n-a pierdut-o.

– Mai Mircica, nu-s’ ce sa ma mai fac! Mi-e mila de ea, de nu mai pot! Aseara plangea de se cutremura camasuta pe ea, saracuta!

– Ei, lasa, mai, ca sunt altele si mai grave! raspunse molcom Mircica.

– Nu sunt, nu sunt, vreau liniste, intelegi? Vreau sa ma lase draq in fericirea mea!

Mircica rade din toti bojocii.

– Ce, mah, nu ma crezi?! Mai da-te-n xxxx mea, si pe tine!

Ridic capul de pe prosop sa nu pierd inceputul caftelii. Mircica calm si uita cu condescendenta…

– Mai Mariusica, noi suntem prieteni vechi, nu? Dar vechi-vechi!! Si tu mai stii si despre ce fac eu, nu? Miricica confirma din cap, de fiecare data. Mai, baiatule iti zic doar o data, ca sa fie clar, si fara multe amanunte : mai bine ai intreba-o tu pe ea in ce te-a bagat, inainte sa-ti faci tu griji, in ce-ai bagat-o tu pe ea! C-o s-o ingropi pe ma-ta, cand o auzi c-ai intrat intrat intr-o secta! Mai bine, ai intreba-o de afacerile lu’ frate-su, inainte sa-ti bata DNA-ul la poarta!

Mariusica scapa berea din mana si scoate traditionala mirareo-constatare :

– Baiiiii, sa-mi bag xxxx, iar am nimerit-o!

Din spuma marii, „Mititica” cu ochi de peruzea iesea radioasa ca farul din Mangalia.