… si tabele pe un cer senin

C-asa a fost astazi. Senin.

N-ajung bine la jobul meu de cele 5 zile ale saptamanii, ca in prag de birou gasesc mare agitatie. „Frate, io aproape am intarziat si la sedinta dar astia ce-au?! imi pun eu minima intrebare. Si aflu…si dupa ce ca eram alergata de drum si trafic de nu-mi mai nimeream cana de cafea, nah, ca primesc vestea cu nauceala specifica a unui om plecat hai-hui prin alte aeroporturi si nerevenit inca: AVEM EXAMEN!!!

Zau?! Si parca incep sa ma simt c-an bancul…dupa 2 zile Veta a inceput sa intrezareasca ceva, eu incep sa-mi amintesc vag…ca, da, parca era rost de un examen…

Comisie CNFPA, alea, alea…pun mana pe suportul de curs, il rasfoiesc, mai mult scuturat ca ala de vrea sa vada daca si-a pus chenzina intre file. Ma repliez mental pe lucrurile de baza si citesc in fuga si temeinic   definitiile termenilor specifici, nu de alta dar stiam din (alte)curs(ri) ca-i aceeasi Marie dar cu alta palarie.

Cu comisa de la CNFPA  nu m-am mai intersectat niciodata ca examinat si prea demult ca formator, insa, stiam exact cum le sta parul si cum li se infoaie pieptul – unora, ceea ce m-a facut sa ma astept la orice. Adevarul e ca si ei se puteau astepta la orice din partea mea, diferenta fuse nedreapta, ca eu stiam pe cand ei nu banuiau.

Dam chestionarul – aici m-a umflat rasul spre plans cand am vazut ca vor sa indoim ca la treapta I(evaluarea nationala de pe timpurilea astea), coltul cu numele si prenumele. Colt indoit, stampilat si capsat. 

– E toata lumea stampilata si capsata? ne intreaba plin de emfaza un Nenea din comisie.

– Stampilati, da, ca suntem toti luati in evidenta, capsati, inca nu  dar promitem ca la oral nu va dezamagim! zic gales si cu iz de falsa smerenie.

Blocaj total din partea lui Nenea. Colegii, intr-un hahait general.

Terminam chestionarul, tragem niste bilete. Imi pica unul exact cat sa bat campii cu mult succes brodand cu termenii cei noi pe un schelet vechi. Ma apuc si fac sagetele, la capatul fiecareia punand cate un cuvant, ca atata aveam nevoie, restul era din cap si Mama Natura… Apoi 2 capete de tabel, cu doar primele 2 coloane completate la fiecare. Si stau sa treaca alea 10 minute pe care ni le dadusera pentru pregatirea subiectului. Trec si ele si ne invita pe principiul : care vrea, care pofteste? Arculet m-am facut si in fata comisiei m-am trecut!

Nenea se uita pe foaia mea si siderat imi zice :
– Dar n-ati scris mai nimic…
Nu marsez la uluirea lui si dau cu papagalul, urmand cursul firesc al sagetelelor din capul meu si legand totul de acele cuvinte cheie ale subiectului. Vorbind completez si restul de coloane fara ca sa fac vreo pauza. Cam in vreo 8-10 minutele terminasem de zis ceea ce era de zis, dupa parerea mea. Si a comisiei care s-a declarat multumita.

Ma uit gales la Nenea, ii intind cartea de vizita si-l intreb:

– Fusera destule sagetelele?!