… nu-l flutura orice coada de caine.

Foaie verde pe hartie
Nu mai pot, din inertie!

Si cum stateam io ashea, la ceas de seara/ pe prispa afara, gandindu-ma la cate una si cate alta, pac, ca-mi apare Dora cu steagul alb din varful cozii ei fluturande. Zdrang! Si-mi cade fisa cu tot cu operatorul de telefonie si el cu tot cu topologie. 😀

Nu suntem perfecti si nici nu suntem asociali. Nu suntem nici zei si nici flori de colt. Nici lebede si nici Omul Negru. Suntem oameni. Naturi umane. Sub presingul zilnic exterior care de cele mai multe ori, ni se revarsa in interior, candva izbucnind acolo unde nu ne asteptam sau unde nu-si are rostul. Sub povara experientelor trecute, a principiilor uneori paguboase (si nu degeaba se spune ca cel tine la principii, risca sa ramana doar cu ele), a lipsei de timp, a incapacitatii de intelegere, a orgoliului, a nesigurantei, etc. Dar se intampla. Se intampla (si)sa gresim.

Nu stiu ce intelept a zamislit o istorioara insa, mi-a placut extrem de mult. N-am gasit-o ca sa o redau integral insa esenta se referea la faptul ca scuzele nu sunt indeajuns, intotdeauna. Ca uneori, o scuza la momentul potrivit face totul, ca alteori suntem precum paharul scapat din mana pe gresie, adica mii de cioburi. Chiar daca le ceri scuze cioburilor, ele nu se vor mai imbina niciodata ca sa faca paharul intreg.(da, stiu, prin topirea sticlei, alt adaos, si alt pahar nou, dar e nou si nicicum cel vechi)

Ca totul tine de ofensa adusa. Profunzimea pe care a simtit-o persoana ranita. Una peste alta, putini sunt cei care stiu sa spuna ” scuza-ma” – si e de admirat taria rostirii, putini sunt cei care au intelegere asupra ofensei aduse- si e de admirat empatia si, si mai putini, asumandu-si responsabilitatea cu sinceritatea regretului, sa poata gestiona atat modul de interactionare pe moment dar mai ales in momentele ulterioare care dovedesc atat regretul cat si sinceritatea, si e de admirat onestitatea.

Ce sa sa vezi, minunatie!
Cum zvacnesc-n vinovatie
Foaie verde leopard
Si-o tot dau cu oistea-n gard!

Sentimentul de vinovatie, alaturat vanitatii, insa, de multe ori, ne joaca feste. Cum si lipsa lui(a sentimentului de vinovatie) si a lipsei de empatie denota un caracter antisocial. Calea de mijloc este de urmat si in acest caz. Accepta, declara, intelege, comporta-te ca atare.

Foicica-i de maslin
Cand nu-i  scuza vinilin!
Nici greseala de pelin
Cand paharul nu-i preaplin!

Altfel, cum spunea o tanti intr-un vers de cantec: there will be no white flag above my door.