De vorbă

…din vorbă-n vorbă.

Nici nu contează, nici nu e important de unde până unde am ajuns, din vorbă-n vorbă, să(-mi) pun întrebări:

Cât costă o viaţă? 
Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Legea talionului. Viaţă pentru viaţă. Abia atunci plăteşti. Până la capăt.

Cât e preţul unei destin?

Preţul vânzării. Pentru care eşti aruncat la coş. Ţi-l pune cel ce-ţi sechestrează bunurile cel mai de preţ: timpul şi răbdarea îngemănate în inimă.

Cât timp …?

Toată viaţa. Chiar dacă uneori umbra uitării acoperă. Undeva acolo există. Şi vina, şi vinovăţia, şi dispreţul valorii.

De vorbă , din vorbă-n vorbă, am ajuns să nu mă mai mir de nimic. Că nimic nu-i întâmplător. Legea talionului se aplică. Cumva, cândva, cuiva.

Fiecare avem un

…preţ.

Când ne iese preţul pe nas? Când l-am da pe tot, de pomană, numai ca să dăm timpul înapoi? Când înţelegem că ne-am trădat acceptând un preţ la care nici n-am gândit dobânda? Când bătăile pe burtă a satisfacţie sunt înlocuite cu bătăile pe umăr a regret? Când preţul se transformă în cruce?

Fiecare avem un preţ. Cumpăraţi la kilogram sau la bucată. Pentru că ne place al draqului de tare mai ales ce nu ni se cuvine.

Fiecare avem un preţ.