…sau cum se ratează o vacanță.

Nu știu cum e pe la alții dar tradiția familiei spune: ”nicio vacanță fără lampioane chinezești înălțate cu dorințe”.

După 4 zile de belehuzit întru vacanția, momentul ridicării la astre a baloanelor a sosit. E o parte senină și veselă în acțiunea cu pricina dar și o latură ce se conturează din ce în ce mai întunecată. Nu pot să-mi dau seama de unde atâta speranță, de unde atâta ocultism pentru lampionele cu pricina în contextul în care din 5 abia 2 sunt fără defect de fabricație, adică fără sfărmarea în pietrele digului sau înecarea în marea învolburată a speranțelor puse.

Momentul în sine e simpatic și cu ritual. Unul desface ambalajul, altul, nemernicia aia de hârtie, unul se ade la de′ște cu bricheta până aprinde pastila, ca la final, întru ridicare aleargă după balonul cu vâlvătaia înăuntru doar-doar catadichește să se ridice și nu se sinucidă prin foc sau înecare.

Dacă unul reușește să plece cu dorința la stele, atunci strigătele de victorie ca și cum am învins balaurul chinezesc umplu plaja.

Aseară, cum spuneam, cu 4 exemplare- unul pentru fiecare și unul pentru defectul presupus, am reluat activitatea. Primul a fost câștigător. A lui Manolu. Al doilea, umpic mai săltăreț, al meu, tot câștigător. După care s-a aplicat regula defectului cu celelalte 2.

Cu buza lăsată cât să măture plaja, Mica, nada. Clar! Speranța, gândul, dorința s-au dus de râpă ca și vacanța liniștită! Numai c-o aud:

– Mi-am ratat vacanța!

Mă uit la ea, frate, și-a noastră, îmi zic! Vârsta ”semnelor” și-a înterpretării zborului lampionului chinezesc ne-a cotropit! La fața plină de dezamăgire orice reacție, în afară de cea logică, nu ar fi făcut decât să-i dăm dreptate lampionlui!

Mai luăm două. Să fie. Rămân la gard, fumez o țigară, două. Ei se duc să le aprindă. Când isprăvisem a doua țigară și tocmai mă roteam printr-un butic cu brizbrizuri, vin. Mica cu fața luminată. ”S-a înălțat, fi-i-ar coada de lampion, să-i fie!

Veselie, tată! Și iar o aud:

– Gata, am reușit, e vacanța frumoasă acuma!

– Păi, da! zic. Corect! Hotelul de 4 stele cu tot cu piscină încălzită, vreme de Antalia, mâncarea de Michelin, garderopa nouă din cap până-n picioare cu tot cu costum de baie, atmosfera liniștită și fără crize de personalitate, geanta de 250, făcuseră deja să fie o vacanță complet nereușită! Noroc cu lampionul ăsta că s-a înălțat! 😛

Râde. Râde că-și permite.
Lampionu-i înălțat
Și vacanța-m salvat!