…și eccetera 😀

De două săptămâni, sunt la foc continuu. Nu mai spun că și împrăștiată în cele 4 zări. Și fizic, și psihic. Noroc cu grădinuța și cu micile prostioare care mă bucură și-mi fac plăcere, gen poșetuțe, rochițe ori bălăriuțe pentru doamne și duduițe, pe care fie le culeg din drum, fie pur și simplu, mi se aduc fix pe birou. De multe ori, că au fost cazuri, chiar lăsate să mă uit mai târziu, inacceptabilul s-a produs: am uitat. Nu numai ce-s cu ele sau de unde sunt, ci pur și simplu, să uit să mă uit la ele. Grav, foarte grav! @#$!@!

Azi de dimineață, după ce-a trecut şi ultima picătură din zbaterea și zbuciumul final al acțiunilor derulate pe parcursul celor două săptămâni, s-a produs …relaxarea. Net, fb-uc, cafea, ce să mai…trai neneacă! Îmi vine în feed anunţul. Intru pe el şi ce să vezi?!?!?!?!

Se produce. Din ochi, pe firul arterei coronară direct şi fix în inimă! D-acolo a luat-o razna capul! Măi dragi tovarăşi şi prieteni, am simţit neuronu′ cum se ghemuieşte, ca mai apoi să se pleoştească ca o mămăligă răsturnată. Love, love, love la prima vedere! La vida începuse să palpita in ma corason!

Deci, da. Le-am văzut, mi-au plăcut. Ce rămânea de făcut?!
Caut disperată mărimea şi magazinul. Pe toate gardurile mall-urilor. Idem şi mărimea. Nema comandă online, fapt pentru care simţeam cum mă strânge distanţa dintre ele şi mine. Să purcedem, îmi spun, în barba ce nu trebuie rasă.

Dau, aşa de complezenţă, un telefon:

– Fratele meu alb de pe plantaţia ţării, acum că s-au terminat toate cele, crezi că în următoarele 3 sferturi de oră, ar putea apărea şansa ingrată şi nefastă să ai nevoie de mine, că uite pe mine mă amor după o pereche de sandale şi e de musai să mă duc să le iau că dacă nu, mă ia cu capu′!

Vocea din unde îmi răspunde ca la radio Erevan sau ca le meteo:

– Unde draq să te duci, soro, uitaşi de şedinţa de la ora 10, la aia cine vine?! Şi, unde zici că te duci? După sandale? Bravo, fată! Să-i iei şi directoarei o pereche ca să-i spun unde eşti! şi se pune pe râs de mă zgâlţie, prin telefon, de pe scaun.

Dacă-mi pica piramida lui Keopts în cap nu mi-aş fi simţit corasonul atât de făcut praf!
Parodiind senatorul, am tras tare înjurătura:
Fir–aţi ai dracului cu şedinţele voastre!

ps. am stat pe ghimpi şi mare nelinişte la şedinţa care a durat 2 ore – de nu se mai termina! Am ajuns la magazin încălcând câteva reguli de circulaţie. În parg, am avut revelaţia: sunt conservatoare!
Cam acelaşi model de sandale am cumpărat iarna trecută…şi pe care, n-am avut încă vara să le port…