…a venit,
Toamna in iarna a sarit…

N-am nimic cu ploaia ca e buna si ea la ceva.(Da, da, la numarat credite si datorii! 😀 ) Dar cu frigul…poafai! Cum am rezistenta stricata si nefunctionala de vreo 4 ani de zile, adica sunt un fel de AC uitat in functionare, indiferent de anotimp si incinta, frigul e tot ce-mi mai lipsea! Toate extremitatile imi sunt declarabile: gheata la mal!

Frig si ploaie = trafic tip rugby. Ceea ce s-a intamplat caci iarasi isi uda masinutele desuurile si soferii par ca oricand sunt gata sa isi ia autoturismele in brate sa le treaca balta. Nimic nou, poate doar doza de rabdare pe care ori ti-o impui ca sa nu dai de alte belele, ori ca romanul intr-o vesnica resemnare, satul si plictisit, parafrazezi din varful buzelor: cum da Domnul! In una din intersectiile prin care n-am reusit sa trec sa fac stanga nici la cel de-al 3-lea semafor fiind si prima masina, am cugetat adanc, privind printre stergatoare : Hehehe taica, vremea ţuicii fierte a venit! (de unde si titlul in consecinta).

Apoi, ca o cascada mi s-au rostogolit gandurile…ciorapei flausati si pufosi, miros de cuisoare cu tuica aburinda, manute pe cana incalzindu-se…pilota…pisici la picioare…somn… Unde, mama lu’ Stefan cel Mare, ma duc io azi si injur in intersectia asta, cum nici Ferentariul n-a auzit si nici pomenit?!

Cam cu aceste paradoxuri am intrat in sedinta de dimineata…de unde si interesul meu frematator dar lipsind cu desavarsire pentru problemele de serviciu…Amin!