…de orice fel.

Pasarelele cirip-cirip. Nu, n-o sa scriu iarasi despre primavara. Ci despre pasarele pe care le am la mansarda din alte motive. Nebanuite si neincercate pana acum. Dieta-barbat sau barbat-dieta, cum vrei. Combinatia care te poate scoate din oricate minti-cuminti ai avea! Praful si pulbera se alege, campii si vaile, le culege!

Mda. Numai nevasta sa nu fii…cand tine(trebuie) barbatul dieta! Mai nene, cu noi e altfel. Nu ne convine. Nu ne place dar patrundem pana in praselele imperativului „trebuie”. Il inghitim nemestecat, ne ramane in gat de neputinta altui procedeu si STIM ca  „Da Doamne sa slabim!” insotita de o cruce mare n-ajunge! Ne punem la treaba. Strangem din dinti si mancam(daca mancam) ca vrabiutele. Cu tot felul de combinatii de exercitii, imbalsamate zi noapte in straturile vreunei creme unsuroase de radiem ca becul de la lampa. O zi, doua, noua, cat naiba rezistam si dupa aia socotim cat era nevoie. Taras-grapis, o facem si p-asta, mama ei de cura de slabit! Ne batem cu kilogramele de cand suntem mici si adolescente. Capatam si experienta si rezistenta. Basca, la pachet, la inceput si parcurs, dam dovada de vointa ca Vitoria Lipan, pe care, fie vorba intre noi o cam banuiesc ca de fapt ea vroia, in primul rand, sa slabeasca si abia pe locul doi, sa-si gaseasca barbatul. Si da, el era un gras trimis la slabit!

Necesitatea curei de slabire cand nu-ti mai poti lega sireturile de la pantofi iar dupa ce cu mama chinului-vai! reusesti si gafai vreo 2 ore, e mai mult decat evidenta. E lupta pentru supravietuire. O si mai lupta e, insa, ca nevasta, sa il tii la dieta si regim pe gurmandul si sedentarul casei…iti trebuie vointa si putere, nu gluma! DE-TER-MI-NARE! Si da, rabdare, rabdaaaare cam cata apa e in marea cea mare! Si vorbe la tine, multe. Cele mai multe. Cand de incurajare, cand de glume si traznai, cand de alint si mamosenie si…cand te mai lasa, nervii capului, sa le ai la tine, pe repede si raspicat si p-ale cu sfintii si altele de ocara.

Stiam ca femeile sunt puternice dar un astfel de exercitiu, pe termen lung, ca avem(a se citi apartenenta la problema familiala- ca vreau, nu vreau, tin si eu pentru solidaritate)multe in plus si de dat jos, nu numai ca demonstreaza, indubitabil, forta interioara pe care o detinem dar e o dovada de netagaduit a determinarii noastre.

Iaca o demonstratie(blanda):

– Ce avem azi? intreba el, in cea de-a 7 zi, cu ochii iesiti din orbite pipaind toate ungherele bucatariei in cautare de mancare.

– Cotlet de ied, ca de miel, n-avea Halil.(zambind)

– Oooo, bun, bun! Si, cu mai ce? iarasi catand din ochi orice aparitie noua si culinara.

– Cu un mar. (inca zambind)

– Fara salata?! (intrigat)

– Fara.(calm)

– Pai, de ce fara salata?! (intrigat si nervos)

– Ca nu in reteta dietei. (calm)

– Ce draq de dieta e asta de nu pot sa mananc si io o salata, ha?! Ce rau face salata?!  (intrigat, nervos, manios)

– Daneza. Niciuna. Si azi, e fara salata(calm si marsand pe repetabilitate pana ii intra in cap)

– Fir-ar mama lor de danezi tampiti! Sa nu te lase sa mananci o salata! Pai, da, ca aia n-au salata! Unde sa creasca la ei salata?! O importa! Nu vor sa dea bani! ((intrigat, nervos, manios, razratit)

– E fara salata azi! Claro? (nelinstita dar hotarata)

Pleaca bombanindu-i pe danezi si pe mama lor. Nah, mai bine pe ei ca-s mai multi! 😀