…  a fericirii se inchide, o alta se deschide, spunea Helen Adams Keller

Citat pe care mai toti l-am aflat, candva si cumva. Cat de mult l-am inteles? Care experiente din viata noastra ne-au facut sa-i acordam atentie, sa-i dam dreptate, numai noi si Dumnezeu stim!

Acum cateva zile vorbeam despre primavara. Primavara resimtita ca la 17 ani. Si n-am glumit si nici n-am exersat o expresie uzuala. La varsta mea, poate fi de neacceptat, dupa unii, dar…Va mai aduceti aminte cum era?!…

Va mai aduceti aminte cum e sa credeti cu tarie ca puteti rasturna muntii?!

Ca visele nu se sparg, la geana diminetilor, ca baloanele de sapun?!

Ca exista seva vitala din care, cu forta unui vulcan care erupe, fiecare zi o traiesti cu intesitate?!

Ca zbori cu aripile adevaratei libertati, cea a sinelui?!

Ca exista fericire?! Cand inima primeaza in fata ratiunii?!

Ca exista si poti atinge cu varfurile degetelor idealul?!

Ca poti orice, ca totul e posibil?!

Ca fiecare experienta, inclusiv negativa fiind, totul e s-o traiesti luptand pentru ceea ce crezi fara urma de supunere?!

Mai stiti cum era cand frica de esec nu exista?! Sau n-aveam teama de cuvintele altora, a convenientelor, a regulilor?!

Mai stiti cum era sa fim nealterati de jocuri de interese, snobism si nepatati de meschinaria supravietuirii?!

Mai stiti cum erati cand nu eram tipare?!

Mai stiti cum era cand credeam cu toata fiinta ca toata  lumea e a fiecaruia dintre noi?! 

Mai stiti cum e sa crezi ca Dumnezeu te iubeste si sa prinzi putere din seva iubirii a ta si a tot ce te inconjoara?!

Sa ai sufletul plin cu certitudinea ca exista speranta si iubire. Oriunde, oricand si oricum te-ai afla. Sa traiesti cu dorinta, daruire si pasiune. Cu patima pasiunii fara patimile nimicurilor. Cu daruirea Sinelui fara amputarea Eului. Cu dorinta de a darui, fara pretentia schimbului. Sa arzi. Sa luminezi in jurul tau.

Odata cu varsta, lucrurile se aseaza. Experientele se transforma in intelepciuni si odata cu ele si noi devenim mai cumpatati, chibzuiti. Rationali. Cu visuri cuminti. Intelepti. Tragand de mansa vietii. Pregatindu-ne incet pentru momentul in care Dumnezeu ne scoate cheia din contact.

Stim ca exista timp pentru tot si totul e la timpul lui. Si tocmai de aceea privind peste umar, ar trebui sa numaram clipele, adunam si scadem, sa tragem linie si sa folosim prilejul oferirii, cunoscand si recunoscand darul dat, in unicitatea lui, cand ne bate la usa. O usa deschisa. Caci el nu bate de doua ori.

Dincolo de neacceptarea rationala, sa retraiesti ca la 17 ani  e dorinta ascunsa a tuturor. Ceea ce va doresc si voua.

ARVE Error: need id and provider