Nu mai pun vorbe. Nu-si (mai)au rostul. Doar starniri de amintiri. Cu izuri de caise si gust dulce amarui al samburilor. De data asta, cum spuneam, am folosit seminte de dovleac gata curatate.
Poveste. De poveste.
4 comentarii la “Dulceata mea…”
La ingeniozitate meriti 10 cu plus.
Dar pe de alta parte opresc comentariul pentruca nu vreau sa stric un zambet fericit.
La ingeniozitate meriti 10 cu plus.
Dar pe de alta parte opresc comentariul pentruca nu vreau sa stric un zambet fericit.
Dumi: =)) =)) =))
Bine faci! :)))
Vai de capul meu!!!!
Dagatha: ei hai, ca astea nu-s vinete! :)))